Astăzi, 28 august, Mănăstirea Călărășeuca din r-nul Ocnița şi-a sărbătorit hramul, Adormirea Maicii Domnului, ocazie cu care sute de credincioşi au participat la slujba Sfintei Liturghii, oficiată de Înaltpreasfinţitul Nicodim, Arhiepiscop de Edineț și Briceni.
Sute de credincioși din nordul Republicii Moldova şi nu numai au participat la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului la Mănăstirea Călărășeuca. Programul liturgic al sărbătoririi hramului mănăstirii a început sîmbăta dimineață, cu Acatistul Maicii Domnului, Ceasurile III şi VI, Sfânta Liturghie.
Tot sîmbta a avut loc și tradiționala procesiunea „Drumul crucii”, numeroși pelerini venind pe jos din orașul Dondușeni și din localiti din înprejurime la Mănăstirea Călărășeuca. Ieri după-amiază a fost săvârșită Vecernia unită cu Litia, și procesiunea de scoatere din biserica mare a epitafului a Maicii Domnului, moment care a continuat cu Slujba Utreniei şi Prohodul Maicii Domnului.
Sărbătoarea Hramului a continuat Duminica dimineaţă, de la ora 05.00, cu Sfânta Liturghie în biserică veche în cinstea Adormirii Maicii Domnului. De la ora 07.30 a fost citit Acatistul Adormirii Maicii Domnului, iar începând cu ora 08.30 a fost oficiată Sfânta Liturghie arhierească, în biserica mare Mănăstirii Călărășeuca.
Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Nicodim, Arhiepiscop de Edineț și Briceni, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența viețuitoarelor sfîntului așezămînt și a mulțimii pelerinilor și închinătorilor veniți la sărbătoare. Răspunsurile la strană au fost date de Corul Mănăstirii.
La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Nicodim a adresat maicii starețe, egumena Eufrosinia, obștii monahale și tuturor creștinilor un cuvînt de învățătură. Înaltpreasfinția Sa a evidențiat caracterul de bucurie al sărbătorii și sensul duhovnicesc al Adormirii Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu în iconomia mîntuirii noastre, sens sugerat chiar de troparul praznicului: „Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, mutatu-te-ai la Viață, fiind Maica Vieții și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre!”.
Toți credincioșii prezenți la slujbă au luat parte apoi la o agapă de sărbătoare pregătită cu mult drag de măicuțele de aici.
* * * *
Mănăstirea Călărăşeuca se află la nordul Republicii Moldova, la aproximativ 180 km de Chişinău, pe malul Nistrului. Acest loc deosebit de frumos are o istorie aparte.
Mănăstirea a fost înfiinţată în anii 1600 de către doi călugări veniţi din Ierusalim. A fost fondată ca schit al mănăstirii „Sf. Sava” din Iaşi şi se supunea „Frăţiei Sfântului Mormânt” din Ierusalim, fiind condusă de Patriarhii Ierusalimului.
Prima atestare documentară datează din 1648, când a fost construită o biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” care a devenit şi hramul mănăstirii.
În decursul timpului i-au fost donate moşii de către domnii Moldovei şi boierii schitului. Astfel că, la începutul secolului al XIX-lea mănăstirea deţinea circa 13945,6 hectare de pământuri.
În 1781 biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost reconstruită în biserică din piatră, având şi rol de fortăreaţă în perioada năvălirii duşmanilor externi. Pereţii ei sunt de 1,5 m grosime, iar uşa de la intrare este confecţionată din lemn de stejar şi ferecată în metal. La un nivel înalt se află ambrazuri înguste de unde se putea trage cu o armă.
În 1813 schitul devine mănăstire şi este condusă de eparhia Chişinăului.
În 1853 pe teritoriul mănăstirii a fost construită din lemn a doua biserică cu hramul „Sf. Ierarh Mitrofan de Voronej”.
Pe parcursul istoriei mănăstirea a avut mai mulţi stareţi. Ultimul fiind egumenul Iona, care, împreuna cu fraţii, a reconstruit biserica de lemn „Sf. Ierarh Mitrofan” în biserică de piatră de proporţii mai mari, ca un edificiu de cult cu două corpuri de chilii dispuse lateral.
În 1916 călugării au fost transferaţi la mănăstirea Dobruşa, iar în locul lor din oraşul polonez Virovo au venit, cu binecuvânatrea arhiepiscopului Chişinăului, egumena Ambrosia cu surorile unei mănăstiri ruseşti. Cu timpul s-au adunat mai multe surori, şi din Moldova, şi din Ucraina, formând o obşte de peste 120 de maici.
Apoi mănăstirea a cunoscut o înflorire atât spirituală, cât şi materială. Dar odată cu instalarea puterii sovietice s-au început prigonirile. Mănăstirii i s-au impus impozite enorme, s-a interzis primirea pelerinilor şi primirea în obşte a surorilor tinere. S-a confiscat pământul. Iar pe 8 iunie 1961 mănăstirea a fost închisă. Patru măici au plecat la mănăstirea Japca, iar celelalte s-au stabilit cu traiul la rude.
Mănăstirea a fost transformată în spital pentru bolnavi de tuberculoză şi tabără de pionieri. Mai bine de 10 ani aici a funcţionat o şcoală-internat. Trei ani mănăstirea a fost abandonată în voia soartei.
La 3 mai 1991 mănăstirea a fost redeschisă. Printre primele măicuţe au fost monahia Emilia (Bubulici), Serafima (Solonari) şi Feodosia (Ogorodnic).
În martie 1999 este numită egumenă maica stariţă Eufrosinia. Sub conducerea ei creşte obştea monahală şi încep lucrările de reconstrucţie şi amenajare a mănăstirii.
În soborul mănăstirii se află două răcliţe cu moşte: moaştele sfinţilor din Lavra Kievo-Pecersk şi părticele din moaştele diferitor sfinţi cinstiţi de biserica ortodoxă.
În apropierea mnăstirii, în pădure, pe malul unui pârâiaş se află trei izvoare. Încă din vechime era cunoscută puterea miraculoasă a apelor de a vindeca diferite boli trupeşti şi sufleteşti.
În stânca ce domină mănăstirea se află o peşteră. Se spune că din timpuri străvechi , de când s-a înfiinţat mănăstirea şi până la începutul secolului al XX-lea, în peşteră şi-au găsit adăpostul călugări asceţi, iubitori de linişte şi nevoinţe grele.
Slujbele în Sfânta mănăstire se oficiază zilnic.
Hramurile mănăstirii: 20 august – sărbătoarea Sf. Ierarh Mitrofan; 28 august – Adormirea Maicii Domnului; 6 decembrie – hramul de iarnă a Sf.Mitrofan.
Pentru mai multe fotografii apasați aici
Biroul de presă al Episcopiei de Edineț și Briceni