Sîmbăta, 3 septembrie 2022, în ziua cînd Biserica Ortodoxă din Moldova săvărşeşte pomenirea, Sfîntului Ierarh Gavriil Bănulescu-Bodoni, Înaltpreasfințitul Nicodim, Arhiepiscop de Edineț și Briceni, a coliturghisirt alături de Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Vladimir, la Mănăstirea voievodală Căpriana.
La servicul divin au mai participat Înaltpreasfințitul Sava, Arhiepiscop de Tiraspol și Dubăsari, Înaltpreasfințitul Anatolie, Arhiepiscop de Cahul și Comrat, Înaltpreasfințitul Petru, Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni, Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, Prea Sfințitul Ioan, Episcop de Soroca, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, Prea Sfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, Prot. mitr. Vadim Cheibaş, secretarul Sinodului BOM, Precuviosul arhimandrit Filaret (Cuzmin), starețul Mănăstirii Căpriana și un sobor numeros de preoți și diaconi.
Slujba a fost oficiată pe o scenă ridicată în curtea Mănăstirii. La eveniment au luat parte mulți preoți, stareţi şi stareţe din cuprinsul Bisericii Ortodoxe din Moldova.
Numeroși credincioși din mai multe zone ale țării au venit la sărbătoare, pentru a se ruga Sfântului Gavriil și pentru a aduce cinstire moaștelor marelui ierarh.
* * * *
Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, un eminent Ierarh al Bisericii Ortodoxe, s-a născut în anul 1746 în oraşul transilvănean Bistriţa, din părinţii Grigorie şi Anastasia. La botez primeşte numele de Grigorie. Părinţii lui n-au fost oameni bogaţi, ei erau numiţi răzeşi – nobili săraci, dar erau foarte evlavioşi şi binecredincioşi, virtuţi pe care micul Grigorie le-a îndrăgit din frageda copilărie.
A absolvit studiile în Transilvania, apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1771-1773), la școlile grecești din Patmos, Smirna și la mănăstirea Vatopedu de la Muntele Athos (1773 – 1776). Devine profesor, în Transilvania în anul 1776, apoi la Iași în anul 1777. Se călugărește la Constantinopol în 1779, cu numele Gavriil, continuîndu-și studiile la Patmos, (1779 – 1780).
În perioada 1781 – 1782 este profesor de limba greacă, ieromonah și predicator la catedrala mitropolitană din Iași, iar între anii 1782 și 1784 este profesor al seminarului din Poltava, Rusia. Revine la Iași în 1784 și este hirotesit arhimandrit în 1786, fiind propus episcop la Roman, dar neacceptat de domnul fanariot de atunci. Se întoarce în același an în Rusia, unde ajunge rector al Seminarului din Poltava (1786 – 1791).
La data de 26 decembrie 1791 este hirotonit episcop–vicar pentru Akkerman și Bender (Cetatea Albă și Tighina). La 10 februarie 1792, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse l-a numit mitropolit al Moldovei, dar în iunie, noul domn, Alexandru Moruzi îl trimite, în stare de arest, la Istanbul.
Fiind eliberat după jumătate de an de detenție prin intervenția reprezentantului Rusiei la Poartă, s-a reîntors în Rusia, unde a fost numit mitropolit al Ecaterinoslavului (Dnepropetrovscul de astăzi) (1793 – 1799), apoi al Kievului (1799 – 1803), iar în 1801 țarul Alexandru I l-a numit membru al Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. S-a retras din scaunul mitropolitan al Kievului la propria sa cerere în 1803, stabilindu-se pentru un timp scurt la Odessa, apoi la Dubăsari.
La 27 martie 1808, printr-un ucaz al aceluiași țar, a fost numit Exarh al Bisericii din Moldova și Țara Românească (instalat la Iași în 22 mai 1808), conducînd acestră structură biserească pînă la pacea de la București (16 mai 1812). În această calitate a tipărit mai multe cărți și a lucrat pentru buna desfășurare a vieții bisericești.
Încă din 1812 contribuie nemijlocit la înființarea noii Eparhii a Chișinăului și Hotinului, la conducerea căreia este numit prin ucazul țarului Rusiei la 21 august 1813. În același an, înfiinţează prima tipografie din ţara noastră, în fruntea căreia a fost numit monahul Ignatie de la Mănăstirea Neamţ, un ucenic al lui Paisie Velicikovski. La stăruinţele lui, la Sankt Petersburg au fost tipărite Noul Testament (1817) şi Biblia (1819).
Anume Mitropolitului Gavriil aparţine iniţiativa construcţiei Reşedinţei Mitropolitane (pe locul unde se află în prezent Guvernul RM) şi a Catedralei Naşterii Domnului, amplasarea căreia a fost planificată încă în anul 1817 (din păcate, Înalt Prea Sfinţitul era plecat la Domnul când aceasta a fost deschisă).
În perioada 1818-1820 a fost reconstruită biserica Adormirea Maicii Domnului de la Mănăstirea Căpriana. Anume în perioada păstoririi sale Mănăstirea Căpriana a devenit unul din cele mai importante centre culturale şi spirituale din Basarabia. Trebuie să menționăm și faptul că în perioada aflării sale în scaunul arhieresc de la Chișinău, Mănăstirea Căpriana nu a avut niciun stareț, de treburile administrative, gospodărești și bunul mers al vieții duhovnicești ocupîndu-se însuși Mitropolitul Gavriil.
În perioada păstoririi sale (1813-1821), în Basarabia au fost construite peste 200 de biserici.
Cu spirijinul său, la Chişinău a fost deschis un Seminar Teologic (1814), care a avut un rol important în formarea intelectualităţii basarabene.
În dimineaţa zilei de 30 martie 1821, la vârsta de 75 de ani de viaţă închinată lui Dumnezeu, îşi dă sufletul Creatorului Său cu nădejdea şi credinţa în înviere şi viaţa cea veşnică.
La 1 aprilie 1821 este prohodit şi înmormîntat la Mănăstirea Căpriana, acolo unde a și dorit să-și afle odihna de veci.
Pentru mai multe fotografii apasați aici
Biroul de presă al Episcopiei de Edineț și Briceni
