„Răsărit-a primăvara Postului şi floarea pocăinţei. Deci să ne curăţim pe noi fraţilor, de toată întinăciunea, şi Dătătorului de lumină cântând să-I zicem: Slavă Ţie, Unule, Iubitorule de oameni.”
(Triodul, Stihoavna de la Vecernia de Joi din săptămîna lăsatului sec de brânză)
Iubiți întru Hristos-Domnul slujitori ai Sfintelor Altare, monahi și monahii,
dreptmăritori creștini!
Prin mila și ajutorul Bunului Părinte Ceresc ne-am învrednicit și în acest an să pășim pe treptele Postului Mare — acest urcuș duhovnicesc al pocăinței, nevoințelor, înfrînării, rugăciunii și al faptelor milei creștinești spre Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, iar împreună cu El, și a noastră din păcat pentru viața veșnică.
Calea Postului nu este una ușoară, dar este dătătoare de speranță. Această călătorie pe calea virtuților presupune o luptă duhovnicească spre curăţirea de păcate şi luminarea sufletului, a cărei răsplată este pe măsură.
Prin Patimile și Răstignirea Sa pe Cruce Mîntuitorul Hristos ne-a arătat că pentru a ajunge la Înviere, fiecare dintre noi trebuie să parcurgem calea Crucii. Ne răstignim și murim păcatului împreună cu Hristos ca să înviem împreună cu El. Acest lucru se realizează în Taina Sfîntului Botez și se actualizează cu fiecare dintre noi mai ales în acest Sfînt și Mare Post care precede sărbătoarea Învierii, cînd aducem lui Dumnezeu pocăință pentru păcatele săvîrșite.
Pocăinţa reprezintă asumarea de bunăvoie a Crucii şi răstignirea duhovnicească, împlinindu-se în învierea, înnoirea şi îndumnezeirea noastră. Aşadar, Ortodoxia nu este doar căinţă, jale, lacrimi, ci şi Înviere. O Înviere ca rod al răstignirii duhovniceşti. Deci pocăinţa în Ortodoxie anticipează învierea, bucuria. În acest sens, Sfînta Evanghelie ne arată că, atunci când cineva posteşte, postul trebuie să se facă nu în stare de tristeţe, ci de bucurie: „Cînd postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii. Tu însă, cînd posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.”
Postul este cel mai potrivit moment pentru a ne mai opri un pic din vîltoarea vieții și a lucra pentru agonisirea comorilor cerești nepieritoare. Prin post, rugăciune, priveghere, nevoinţă, pocăinţă, milostenie şi împărtăşirea cu Sfintele Taine adunăm prezenţa iubitoare a lui Dumnezeu Cel Veşnic în sufletul nostru, adunăm lumina iubirii Lui în inima noastră.
De aceea, Vă îndemn să sporiți în acest post rugăciunea, prin adăugarea la pravila zilnică a catismelor din Psaltire și a rugăciunii Sfîntului Efrem Sirul, prin participarea la slujbele speciale ale Bisericii din Post și împărtășirea cu Sfîntul Trup și Sînge al Mîntuitorului, prin citirea zilnică a cuvîntului Său din Sfînta Scriptură.
Îmbogățiți-vă în fapte de milostenie și slujire a aproapelui în numele lui Hristos: „Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece… adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa” (Matei X, 42).
Răspîndiți în jurul vostru pace, blîndețe, dragoste și compasiune.
În timpul Postului Sfintelor Paşti trebuie să căutăm, cu dragoste şi dor, mai ales eliberarea noastră de păcat, de atitudinea pătimaşă faţă de lucruri şi oameni, sfinţindu-ne privirile, văzînd pe oameni ca fraţi întru Hristos și privind lumea din jurul nostru ca dar al lui Dumnezeu care se cere dăruit şi altora.
Vă doresc tuturor un post binecuvîntat și plin de rodiri duhovnicești!
† NICODIM
Episcop de Edineț și Briceni
