Un preot chemat la înalta slujire
E sarea pămîntului, chip al iubirii.
Cu rîvnă aleargă pe-a vieții cărare,
Ca vița de vie cea multroditoare.
Urmînd lui Hristos, poartă sarcina grea,
Vestind în popor Evanghelia Sa.
Mîngîie cu slova pe cei osteniți,
Se roagă cu lacrimi și-i cheamă: Veniți!
Cînd clopotul bate, lăsați grija lumii,
Biserica sfîntă vă cheamă pe nume.
Cînd preotul Jertfă aduce-n altar,
Hristos nevăzut primește-acest Dar.
Treziți-vă, fiilor, și alergați
Glasul Păstorului de-l ascultați,
Căci zice: ca fii ai luminii umblați.
Iisus stă la ușă, deci privegheați!
Biserica Domnului — sfînta Mireasă,
Cu Maica Fecioara Împărăteasă
Adună la Sine întregul popor
O turmă să fie, și-un singur Păstor.
Cînd însetați de Apa cea vie
Veniți la izvorul din veșnicie.
Cuvîntul este sabie a Duhului Sfînt,
Ce are stăpînire în cer și pe pămînt.
Atîta timp cît Jertfa se-aduce la Altar
Ne bucurăm de pace, de milă, și de har.
Un Domn, o credință și-un singur botez
Sînt Legea cea nouă, al nostru sfînt Crez.
Iubiților, dragostea este Iisus,
Nimic de pe lume nu e mai presus!
Preoteasa Nona Topală
