La începutul anilor '90 Vitalie Cojocari era un tînăr optimist, plin de speranțe și încredere în viitor, cum erau toți tinerii la vîrsta lui. Avînd o deosebită dragoste și frică de Dumnezeu, iubind Biserica și slujba Domnului, a venit la Seminarul Teologic din Chișinău cu sediul la Mănăstirea Noul Neamț, Chițcani, pentru a face studii teologice și a deveni preot. I-a curmat, însă, acest vis un nefericit accident ce s-a petrecut în anul 1993 și în urma căruia Vitalie și-a pierdut mîna și un ochi. Din cauza traumelor primite nu și-a putut continua studiile, dar a păstrat mereu în suflet dragostea pentru slujirea lui Dumnezeu. S-a căsătorit și a adus pe lume doi copii. A activat în calitate de dascăl și cîntăreț la biserica din satul Braniște, Rîșcani, apoi la cea din satul natal Ciuciulea, Glodeni.
În ultimul timp starea sănătății și așa șubrede a lui Vitalie s-a agravat și mai mult. A început să piardă vederea. În asemenea condiții familiei sale îi vine foarte greu să facă față cerințelor vieții.
La inițiativa fostului său coleg de seminar, protoiereului Adrian Nimerenco, Prea Sfințitul Nicodim a binecuvîntat organizarea unei colecte de bani din partea slujitorilor pentru întrajutorarea lui Vitalie, însuși Ierarhul contribuind cu o importantă sumă de bani, cu haine și alte produse necesare.
Donația a fost adusă familiei Cojocari spre slava lui Dumnezeu ca o mîngîiere în preajma sărbătorilor pascale de către protoiereul Adrian Nimerenco.
Familia a primit cu multă bucurie darurile și a mulțumit din suflet tuturor celor care au contribuit la acest act de milostenie. Însuși Vitalie a mulțumit tuturor colegilor ce l-au ajutat, spund că va păstra în suflet pentru toată viață acel duh al dragostei și al prieteniei format în seminarul de la Chițcani de către vrednicul de pomenire Episcop Dorimedont.
Cei care mai doresc să ajute familia lui Vitalie îl pot găsi în satul său natal Ciuciulea.
Biroul de presă al Episcopiei de Edineț și Briceni
