„Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea"
(Galateni 4, 4-5)
Iubiţi întru Hristos, Domnul nostru, preoţi şi diaconi, monahi şi monahii, fraţi şi surori!
Precum cu mai bine de 2000 de ani în urmă steaua de la Betleem a luminat calea magilor ce căutau pe Dumnezeu, aşa ne-a adunat şi pe noi în sfintele lui Dumnezeu biserici, pentru ca să ne închinăm cu bucurie, cu inimă înfrântă şi smerită Dumnezeiescului Prunc — Domnul Iisus Hristos. „E mare bucurie în lume, — zice Cuviosul Teodor Studitul, — Fiul lui Dumnezeu a venit la noi nu prin semne şi închipuiri, ci Însuşi, prin naştere din Pururea Fecioara Maria”.
Săracă şi grea era viaţa omului după căderea în păcat, întreaga istorie a Vechiului Testament poate fi asemănată cu hârtia pe care-o văzuse în vedenie proorocul Iezechiel, în care era scris şi pe o parte şi pe alta: „…plângere, tânguire şi jale…” (Iezechiel 2, 10). Chinuit fiind de conştiinţă, omul era în căutarea împăcării cu dreapta judecată a lui Dumnezeu, se străduia să găsească calea spre Adevăr, dar o pierduse şi n-o putea afla. Răul, desfrâul, într-un cuvânt — păcatul — creştea şi stăpânea omenirea, aducând noi dureri şi necazuri tot mai mari.
Odată cu Naşterea Mântuitorului Hristos s-a risipit peretele şi a dispărut prăpastia ce ne despărţea de Dumnezeu. Pogorându-Se pe pământ şi devenind om, Fiul lui Dumnezeu ia asupra Sa povara fărădelegilor noastre şi toată pedeapsa ce ni se cuvenea pentru ele. „El a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn, — scrie Sfântul Apostol Petru, -pentru ca noi, murind faţă de păcate, să vieţuim dreptăţii…” (I Petru 2, 24).
Prin Întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul se re-creează, se re-zideşte firea omului. „Hristos se naşte ca să ridice chipul dintâi cel căzut…”; „Dumnezeu pe pământ S-a pogorât, ca să ne ridice pe noi la cer”, — învaţă Sfânta Biserică. Hristos a adus oamenilor cel mai mare adevăr, în El a răsărit „lumii lumina cunoştinţei”. S-a născut Hristos — şi pretutindeni s-a răspândit lumina adevăratei cunoaşteri de Dumnezeu — lumina Ortodoxiei. Acum noi ştim, că Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi pământul, este Unul după fire, dar întreit în Persoane. El este Duh Veşnic, Atotbun, Atotştiutor şi Atotvăzător, Drept întru toate şi Neschimbat, în veci Acelaşi. El este Dumnezeul sfinţeniei şi al iubirii.
Dumnezeu-Cuvântul Întrupat ne-a dat nouă spre hrană Cinstitul Său Trup şi Preacuratul său Sânge — izvorul învierii şi al vieţii veşnice. „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54).
Din momentul Întrupării Fiului lui Dumnezeu, moartea trupească nu ne mai înspăimântă, nu ne înfricoşează, ci ne îndeamnă la nădejde şi la bucurie, doar Mântuitorul pentru aceasta a şi primit firea noastră, S-a împărtăşit de trupul şi sângele nostru, ca „…să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii…” (Evrei 2, 14). Chiar şi suspinele făpturilor neraţionale, ale naturii, ce ne înconjoară, supuse stricăciunii prin căderea omului, nu mai sunt atât de dureroase, pentru că toată făptura a fost slobozită din robia stricăciunii: „Pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu” (Romani 8, 21). Sfântul Ierarh Leon cel Mare ne îndeamnă în aceste zile: „Să se veselească cel sfânt — pentru că se apropie de răsplată; să se bucure păcătosul — că este chemat la iertare; să se trezească păgânul — că este chemat la viaţă ”.
Iubiţi întru Hristos părinţi, dragi inimii mele fraţi şi surori!
În zilele de mare triumf şi bucurie a Naşterii Domnului noi petrecem în veşnicie anul 2012, care va rămâne în memoria noastră datorită unor începuturi bune şi unor realizări în viaţa bisericească din eparhia noastră, pe care le-am săvârşit.
Din mila lui Dumnezeu continuă procesul de restaurare, zidire şi deschidere a bisericilor. În acest an am reuşit să edităm Noul Testament, Manualele de religie pentru clasele I-VI, precum şi alte cărţi necesare pentru predarea Bazelor Ortodoxiei în şcoli. Este foarte important că pentru prima dată a văzut lumina tiparului Calendarul creştin ortodox cu tropare şi condace — o ediţie binevenită pentru întregul Trup real al Bisericii — clerul şi mirenii. La fiecare zi am anexat troparele şi condacele Sfinţilor cinstiţi în mod deosebit atât în toată lumea ortodoxă, cât şi local, precum şi la unele Icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului. Credem că acest lucru va fi de un mare şi de netăgăduit folos atât pentru clerici, cât şi pentru credincioşii care ţin la demnitatea de care s-au învrednicit — de a fi şi de a rămâne fii devotaţi ai Sfintei Biserici Ortodoxe.
Anul 2012 a fost un an cu mari încercări şi tulburări în Biserică şi în societate. Rugându-ne lui Dumnezeu, să nădăjduim că din toate acestea vom avea de învăţat toţi şi vom spori şi mai mult în râvna neîntreruptă şi atenţia permanentă faţă de mântuirea sufletelor noastre. Sfânta Scriptură ne învaţă, că anume omul — cununa Creaţiei — este responsabil de tot ce se întâmplă în lume. O asemenea atitudine faţă de viaţă se cuvine să fie educată şi promovată şi în familie, şi în şcoală. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să revină în programa şcolară asemenea celorlalte obiecte indispensabile formării copiilor. De aceea nu ne sunt înţelese piedicile ce au fost inventate în unele scoli, pentru a tărăgăna şi a stopa introducerea în programele şcolare a studierii Bazelor Ortodoxiei. Cred că noi toţi trebuie să fim mai insistenţi, ca statul să asigure copiilor noştri dreptul legitim de a cunoaşte credinţa părinţilor şi strămoşilor noştri.
De Dumnezeu iubitorilor fii și fiice din Eparhia de Edineţ şi Briceni!
Păşind în anul 2013 al Bunătăţii Domnului, primiţi cele mai sincere felicitări cu prilejul marii şi mântuitoarei sărbători a Naşterii Domnului şi a Anului Nou! Vă doresc din suflet vouă şi apropiaţilor, rudelor voastre, puteri duhovniceşti şi trupeşti de la Dumnezeiescul Prunc Nou-Născut, bucurie duhovnicească nesecată, răbdare, dragoste faţă de Dumnezeu şi aproapele, credinţă şi devotament faţă de Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, şi statornicie pentru Ortodoxie.
Să ne străduim, ca viaţa noastră şi convingerile noastre să corespundă poruncilor lui Dumnezeu şi canoanelor Bisericii Ortodoxe, şi atunci pacea lui Hristos, ce s-a arătat în Dumnezeiasca Întrupare, va pătrunde în fiecare inimă şi va distruge orice ură si dezbinare. Steaua de la Betleem să lumineze calea vieţii şi să ne călăuzească în nevoinţa noastră de a dobândi curăţia inimii, luminarea sufletului şi îndumnezeirea.
„Hristos se naşte — slăviţi-L! Hristos din ceruri — întâmpinaţi-L!''
† NICODIM
Episcop de Edineț și Briceni
Nașterea Domnului,
Edineț 2012/2013
