De pe la sfârșitul anilor 40, vreme de aproape 50 de ani, în Sfântul Munte Athos au venit tot mai puțini monahi. În anul 1990, însă, pentru mănăstirea Vatoped această situaţie s-a încheiat. 18 tineri în fruntea cărora se afla Gheronda Iosif, ucenicul Bătrânului Iosif Isihastul, s-au strămutat aici de la Nea Skiti și au redat mănăstirii statutul de chinovie, alegându-l ca stareţ pe Gheronda Efrem.
Părintele Efrem provine dintr-o familie cipriotă săracă, dar evlavioasă. S-a născut în 1956 în localitatea Peristeronopighí din Cipru. A rămas orfan de copil, atunci când tatăl său a fost omorât de turci, în faţa întregii familii, în timpul invaziei din 1974. După încheierea studiilor liceale, în 1974 a intrat la Facultatea de Teologie a Universităţii din Atena. A absolvit în 1978 şi s-a întors în Cipru, unde, în 1979, a fost numit profesor la Şcoala Bisericească „Apostolul Varnava” din Nicosia. În 1981 a hotărât să devină monah la Sfântul Munte, intrând în obştea lui Gheronda Iosif. A fost hirotonit diacon în 1983 şi preot în 1984. După ce a fost ales egumen la Vatoped, Părintele Efrem a preluat administrarea mănăstirii şi îndrumarea duhovnicească a monahilor acesteia.
În timp foarte scurt, Gheronda Efrem a reuşit să reaşeze din punct de vedere liturgic și tipiconal mănăstirea, să o restaureze în cea mai mare parte, să îi conserve vechile odoare şi să se îngrijească de întreaga ei zestre materială. Mănăstirea, care astăzi numără peste 110 monahi, a ajuns să fie cel mai mare așezământ de călugări din Grecia.
Este un fapt cunoscut că dintotdeauna Biserica şi mănăstirile au fost înzestrate cu proprietăţi care să le asigure întreţinerea și să înlesnească găzduirea pelerinilor dar şi ajutorarea unor semeni aflați în nevoie.
Mănăstirea Vatoped, a doua în ierarhia Sfântului Munte, este o mănăstire istorică şi a avut și ea o avere considerabilă, dobândită de-a lungul celor peste 1000 de ani de existență. Din toată această avere, singura proprietate a mănăstirii din afara Sfântului Munte rămasă până în prezent este Lacul Vistonida. Restul averii din Grecia a fost donat statului pentru ajutorarea victimelor „catastrofei din Asia Mică”, în care milioane de greci și-au pierdut căminele și au fost nevoiți să se refugieze în teritoriile eliberate de sub jugul otoman.
Astăzi proprietatea mănăstirii asupra Lacului Vistonida este un fapt pe deplin dovedit din punct de vedere juridic. Dreptul de proprietate este confirmat de hrisoave ale împăraţilor bizantini, de firmane ale sultanilor, de sigilii (acte oficiale) ale patriarhilor Constantinopolului, și a fost recunoscut de către instanțele judecătorești elene.
De altfel, la începutul anilor 20, statul solicitase opinia juridică a celor mai cunoscuţi profesori ai Şcolii de Drept a Universităţii din Atena, care au publicat atunci două studii ce reconfirmau dreptul de proprietate al mănăstirii asupra acestei proprietăți.
În 1924 a avut loc o înţelegere cu Domeniul Public Elen, instituția care administra proprietățile de stat, în urma căreia mănăstirea oferea statului 3800 de hectare în Peninsula Halkidiki, iar Domeniul Public renunța, printr-un decret-lege, la orice revendicare asupra Lacului Vistonida.
Cu toate acestea, Domeniul Public Elen a început din anul 1995 să pretindă drepturi inexistente asupra metocului mănăstirii din zona Vistonida. Timp de aproape 10 ani mănăstirii i s-a dat dreptate din partea tuturor organelor competente ale statului, existând în acest sens numeroase documente semnate de miniştri şi funcţionari de stat.
În anul 2004, unele dintre oficialităţile locale din regiunea lacului au început, din motive politice, o campanie de denigrări şi calomnii împotriva Vatopedului. În urma acesteia, în 2006 mănăstirea a fost nevoită să se retragă și să accepte o soluție de compromis. Este vorba de mult discutata chestiune a schimbului de terenuri. Acest schimb al Lacului Vistonida (si al terenurilor din jurul lui) cu alte terenuri a fost propus de Domeniul Public Elen pentru a satisface cererea oficialităţilor locale. El nu a fost dorit și nici cerut de mănăstire. Evaluarea terenurilor şi a lacului a fost încredinţată de către Domeniul Public Elen organului competent şi autorizat, respectiv Corpului de Experți în Evaluare, care este un organism independent. Experții lucrează sub prestație de jurământ, iar la baza evaluării stau criterii obiective europene și internaţionale, fără nici o posibilitate de participare sau intervenţie a mănăstirii.
În anul 2008 aceleași oficialități au provocat aşa numitul „scandal Vatoped”. S-a dezlănțuit atunci în mai toată mass-media grecească o adevărată furtună de calomnii, neadevăruri, fapte distorsionate și falsuri grosolane, care priveau inițial modul în care se făcuse schimbul de proprietăți între mănăstire și stat, dar s-au extins în cele din urmă asupra întregii activități a mănăstirii. Timp de aproape trei ani s-a încercat să se găsească un delict real care să poată fi imputat Părintelui Stareț, fără să se reușească câtuși de puțin să fie dovedită vreo încălcare a legii. A fost astfel construită acuzaţia care este adusă astăzi lui Gheronda, ridicolă în ochii multor juriști: deşi ar fi știut că lacul nu este al mănăstirii, totuşi l-a revendicat și a reușit să îl obțină; ar fi astfel autor moral al unei fapte prin care se păgubește avutul public.
Chestiunea în cauză a fost și a rămas politică, fiind exploatată de anumite persoane, a căror identitate și interese încep să fie din ce în ce mai clare. Rezultatul a fost cel cunoscut: s-a dispus arestarea preventivă a Părintelui Stareţ.
Ca oriunde în lume, și în Grecia arestul preventiv ar trebui să fie o măsură extremă la care să se recurgă numai când celelalte măsuri mai blânde de constrângere juridică (cauţiunea sau domiciliul forţat) s-au dovedit ineficace și numai când cineva este socotit un infractor foarte periculos pentru societate, când este suspectat de a repeta infracţiunea sau de a încerca să se sustragă judecății.
Gheronda este un om duhovnicesc care a înfăptuit o lucrare remarcabilă, fiind cunoscut și iubit în toată lumea ortodoxă. După începerea procesului, în 2008, Părintele Stareţ a călătorit de mai multe ori în afara graniţelor Greciei, în scop duhovnicesc, reîntorcându-se de fiecare dată. În urmă cu puţin timp s-a aflat pentru câteva săptămâni în Rusia; nu s-a sustras anchetei, ci s-a întors în Grecia şi s-a pus la dispoziţia oamenilor legii.
Nevinovăţia lui reiese limpede şi din faptul că deşi este acuzat ca fiind autorul moral al schimburilor de proprietăţi, niciunul dintre aşa-numiţii autori propriu-ziși nu a fost arestat preventiv.
Juriștii văd în această arestare un fapt nedrept și ilegal, dar oamenii duhovniceşti înţeleg că acesta este drumul Crucii pe care îl dăruieşte Dumnezeu celor care s-au afierosit Lui cu dragoste, din toată inima, din tot sufletul şi cugetul. Viaţa părintelui ne aminteşte de viaţa atâtor bărbaţi virtuoşi care au fost prigoniţi pentru dragostea lui Dumnezeu. Gheronda se sfinţeşte pe zi ce trece tot mai mult, noi însă trebuie să ne ascultăm conştiinţa şi să-i fim alături, cerând revocarea acestei hotărâri nedrepte a arestului preventiv.
Prieteni ai mănăstirii Vatoped organizează în mai multe ţări ortodoxe şi nu numai, o acţiune de strângere de semnături pentru eliberarea Părintelui Stareţ.