«Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu;
priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința» — Evrei 13:7
Astfel îi îndemna Sfântul Apostol Pavel pe frații lui de credință, să fie cu luare aminte și să învețe din exemplul creștinilor ce s-au sacrificat pentru credință, să observe felul cum își desfășoară viața și să ia exemplul acestora.
La fel de actual am găsit și eu acest îndemn al Sfântului Apostol Pavel. Astăzi, când trăim vremuri în care false valori încep să prospere, la fel și noi trebuie să privim la înaintașii noștri. Dumnezeu, din mare mila Sa pentru tot sufletul creștin ne-a tot purtat de grijă ani și ani la rând. Generații după generații au fost binecuvântate cu oameni sfinți, adevărați călăuzitori în tainele credinței, care rămân a fi, peste timp, adevărate repere creștinilor pentru a-i încuraja să lupte «lupta cea bună» pentru a moșteni Împărăția Cerurilor.
În decursul istoriei, neamul nostru a cunoscut multe și adevărate pietre de temelie care au susținut cu tărie unitatea spirituală a credincioșilor. Un adevărat reper în acest sens, pentru Biserica noastră și în deosebi pentru creștinii acestui neam, rămâne a fi primul și cel dintâi Ierarh al Eparhiei de Edineț și Briceni, Preasfințitul Episcop Dorimedont.
Astăzi ne-am adunat să-I aducem un omagiu de pomenire și prețuire față de cel care a fost și rămîne a fi cel dintâi păstor în acest frumos colt de țară.
La 60 ani de la naștere (04.03.1961) și 15 ani de la plecarea Sa în eternitate (31.12.2006) Preasfinția Sa este puternic present în amintirea noastră. Personalitatea Sa este greu de o prins într-o definiție. Oricine-și amintește de el, îi rostește numele cu evlavie. Vladâca Dorimedont a aprins o candelă în inima fiecăruia dintre noi. Viața Sa este asemeni unui ecou bine proiectat asupra conștiințelor noastre. Este și va rămâne un reper atât pentru viața pământescă cât și pentru cea cerească.
În anul 1998, în ziua de 8 noiembrie, prin voința exprimată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost binecuvântat cu crucea slujirii arhierești, în nordul Moldovei. Pe parcursul celor opt ani de slujire a înființat aici mănăstiri: mănăstirea „Nașterea Domnului” din localitatea Zăbriceni, raionul Edineț în 1999 și mănăstirea „Învierea Domnului” din orașul Briceni, în anul 2000; a sfințit și resfințit mai multe biserici și a purtat grija mănăstirilor deja existente. Fiind îngrijorat de viitorul tinerei generații, pe care o considera viitorul acestei țări, a înființat Facultatea de Teologie „Sf. Ap. Ioan Teologul”, Seminarul Teologic Liceal de băieți „Sf. Sfințit Mc. Foca” din Zăbriceni și Seminarul Teologic Liceal de Fete „Sf. Cuv. Mc Elizabeta” din Edineț.
Acestea sunt doar câteva repere, câteva fapte care rămân a fi o adevărată moștenire spirituală pentru generațiile următoare.
Episcopul Dorimedont a ilustrat, în mod strălucit, o pagină din istoria Bisericii noastre, înscriindu-și numele alături de marii mitropoliți cărturari și alături de marii duhovnici ai istoriei noastre.
Vrednicul de pomenire îmbina armonios evlavia monahală cu pasiunea și grija ce o purta pentru tânăra generație. Era deodată un păstor pașnic și un luptător înflăcărat pentru valorile adevărate ale Ortodoxiei.
Și-a petrecut viața ca pe o realitate mai presus de vremuri. A trăit în duhul mereu viu al bisericii, al cărui urmaș s-a dorit, prin tot ceea ce a făcut ca tânăr teolog, monah sau arhiereu și slujitor al altarului străbun.
A fost atașat de părinții săi duhovnicești și de fiii săi sufletești. Avea o sensibilitate deosebită pentru viața mănăstirească și în același timp poseda un dar aparte de a se apropia de oameni. Impresiona felul în care vorbea în orice împejurare, cu oricine. Cuvântul său izvora din înțelepciunea inimii sale. Avea mereu aceeași privire senină și același echilibru lăuntric. Era bun la suflet și mereu generos cu toți.
A fost un Păstor de vocație și un roditor pentru viața monahală, iubindu-L pe Domnul Nostru Iisus Hristos și Biserica Sa, neamul și țara pe care le-a slujit cu devotament, prin cuvânt, dăruire și mărturisire.
Numele și faptele distinsului Ierarh rămân dăltuite în istoria Bisericii noastre. Vlădâca Dorimednt rămâne pentru noi, un Ierarh vrednic de urmat și de apreciat.
Timpul petrecut alături de Arhipăstorul nostru, Vladâca Dorimedont a fost unul extrem de prețios, acela de a descoperi intensitatea la care ar trebui să ajungă slujirea unui Preot, ca la sfârșit să rostim precum Apostolul Pavel «Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit» — 2 Timotei 4:7.
Dumnezeu să ne binecuvânteze și să ne țină uniți în credință, la fel cum întotdeauna ne-a îndemnat, Preasfințitul, în repetate rânduri.
Protoiereu Adrian Cotelea,
Secretar al Eparhiei de Edineț și Briceni
