„Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pămîntul să se bucure.
Şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută;
că a înviat Hristos, Bucuria cea veşnică”
(Canonul Utreniei Învierii, troparul al II-lea din Cîntarea 1-a)
Iubiţi întru Hristos, preoţi şi diaconi, monahi şi monahii, fraţi şi surori!
HRISTOS A ÎNVIAT!
Învierea Domnului nostru Iisus Hristos a adus lumii si omenirii o nouă bucurie si o nouă viaţă. Învierea Domnului Hristos a pus începutul unei noi ere a existenţei umane pe pămînt. Nimeni și nimic nu poate umbri această eră nouă: nici moartea, nici iadul — pentru că Mîntuitorul Hristos pe Cruce, ca Om, a învins diavolul, și cînd sufletul Său, ca Om, S-a pogorît „ în cele mai de jos ale pămîntului”, acolo Hristos, ca Dumnezeu, „…prădat-a iadul, umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din Trupul Lui…” („Cuvînt de învăţătură al celui între sfinţi Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, în sfînta şi luminata zi a slăvitei şi mîntuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru”).
Marea Taină de întoarcere a Raiului pierdut nu poate fi înţeleasă doar cu puterea minţii, pentru aceasta trebuie să ai o inimă curată. În cîntările pascale Sfînta Biserică ne cheamă „să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a Învierii” (Canonul Pascal de la Utrenia Învierii, troparul I din Cîntarea I-a). Inima, care prin rugăciune, pocăinţă și fapte bune s-a vindecat de boala păcatului, este capabilă să pătrundă în acele adîncuri ale înţelepciunii dumnezeieşti, în care nu poate pătrunde nici o minte omenească. În măsura curăţiei noastre începem să vedem și să înţelegem înţelepciunea și strălucirea Proniei Dumnezeieşti pentru mîntuirea omului căzut.
Cît de minunată este această Pronie! Fiul lui Dumnezeu vine pe pămînt și îl mîntuiește pe om, fără a restrînge voinţa liberă nici a omului, nici a diavolului, din stăpînirea căruia Domnul îl eliberează pe om. Pentru aceasta Dumnezeu se îmbracă în haina smereniei, adică ia asupra Sa firea noastră omenească. Atunci cînd din mîndria deşartă a diavolului și a omului s-a pus la cale distingerea fizică a Mîntuitorului prin moartea ruşinoasă pe Cruce, nimănui nu i-a trecut prin gînd, că odată cu sufletul omenesc al Mîntuitorului se va pogorî în iad şi Dumnezeirea, Care în Hristos s-a unit pentru totdeauna cu omul.
Strălucirea Dumnezeirii în iad a risipit întunericul morţii şi a distrus însuşi iadul. Sfînta Biserică în imnurile sale glăsuieşte, că atunci cînd Domnul, Care este Viaţa fără de moarte, a omorît iadul cu strălucirea Dumnezeirii Sale şi a înviat pe cei morţi, toate Puterile Cereşti au strigat: „…Dătătorule de viaţă Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!” (troparul învierii, gl. 2).
Cine poate măsura mila pe care Domnul o revarsă pînă și peste cei mai mari păcătoşi, prin care Domnul îi iartă pe cei care nu sînt vrednici de iertare, și vindecă pe acei care nu sînt vrednici de vindecare? Şi toate acestea Domnul ni le dăruieşte prin slăvită Sa Înviere. De la noi se cere un singur lucru: să nu uităm de aceasta şi, după puterile noastre, să-I mulţumim Creatorului şi Dătătorului a tot binele. Să ne arătăm recunoştinţa pentru dragostea și mila lui Dumnezeu faţă de noi, păcătoşii, pentru că un om recunoscător este demn de noi îndurări, iar cel nerecunoscător se face nevrednic și de ceea ce are.
Smereşte-te, omule, sub mîna puternică a lui Dumnezeu chiar și atunci, cînd nu înţelegi pe deplin ce-ţi trimite Pronia Divină, dar să ştii că Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeu îţi face mimai bine, și cine se smereşte în faţa Înaltdăruitorului Împărat, acela gustă din bunătatea Sa.
Şi noi, iubiţi slujitori, fraţi și surori în Domnul, să mulţumim cu smerenie Mîntuitorului nostru pentru dragostea Sa faţă de oameni, căci prin ea am dobîndit Raiul și viaţa veşnică. Lumina Vieţii a strălucit din mormînt! Mormîntul, care a fost întotdeauna unealta morţii — în Hristos a devenit pentru noi Izvor al vieţii. Lumina harică, ce se pogoară la Mormîntul Domnului din sfînta cetate a Ierusalimului în Sîmbăta Mare, ne-a luminat inimile, le-a umplut de dragoste şi mulţumire lui Hristos Dătătorul de viaţă, pentru milele Sale bogate.
Slujba ortodoxă în noaptea Învierii mărturiseşte despre măreţia acesteia: dangătul triumfător al clopotelor; sfintele locaşuri, inundate de lumină strălucitoare şi pline de o mireasmă minunată; veşmintele de sărbătoare ale sfinţiţilor slujitori; chipurile senine ale celor prezenţi în biserici şi mănăstiri. Toate vorbesc despre cea mai mare bucurie din istoria omenirii — Învierea lui Hristos. Împărtăşiţi-vă acum şi întotdeauna, la fiecare dumnezeiască liturghie, de măreţia şi sfinţenia Ortodoxiei!
Vă felicit, iubiţii mei fii duhovniceşti, cu prilejul sărbătorii Sfintelor Paşti, şi vă doresc ca bucuria Luminatei Învieri a lui Hristos să fie pentru toţi izvor de adîncă pace lăuntrică, îngăduinţă faţă de neputinţele aproapelui, de iertare şi bunăvoinţă reciprocă, de unitate duhovnicească. Să ne străduim din tot sufletul să păstrăm pacea şi buna înţelegere în familiile noastre, în oraşele şi satele noastre. Hristos Cel Înviat să ne dea puteri pentru a săvîrşi fapte bune, şi cu iubirea Sa faţă de oameni să ne încălzească inimile, în care vieţuiesc credinţa, nădejdea şi dragostea creştină.
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
† NICODIM
EPISCOP DE EDINEŢ ŞI BRICENI
Învierea Domnului
a. 2018
Edineț