Iubiţi întru Hristos, preoţi şi diaconi,
iubitori de Dumnezeu monahi şi monahii,
Dragi fraţi şi surori din Eparhia de Edineţ şi Briceni!
După trecerea Mîntuitoarelor Patimi ale lui Hristos, noi din adîncul inimii rostim unii altora sfînta salutare pascală, mulţumind lui Dumnezeu Tatăl pentru Învierea Fiului Său Cel Unul-Născut, Mîntuitorul şi Domnul nostru Iisus Hristos. Astfel ne asemănăm ucenicilor Lui, care au mers în lume pentru a vesti la toate neamurile învierea şi „ …ziceau că a înviat cu adevărat Domnul… " (Luca 24, 34). În aceste scurte cuvinte „Hristos a Înviat!” se cuprinde toată esenţa credinţei noastre, toată tăria şi neclintirea nădejdii noastre, toată plinătatea bucuriei şi a fericirii veşnice. Ca de la o scînteie, de la aceste cuvinte inima credincioasă se aprinde de focul ceresc, de o sfîntă încîntare, preaslăvind pe Domnul Înviat ce străluceşte în Dumnezeiasca Sa Lumină.
Fiecare om, care s-a împărtăşit de această bucurie a Bisericii lui Hristos, poate să înfrunte greutăţile vieţii, dar şi propria sa păcătoşenie, precum şi smintelile şi ispitele acestei lumi. Cuviosul Isidor Pelusiotul ne învaţă: „Dumnezeul Întrupat a primit moartea pentru păcat şi anume pentru ca prin harul Său să nu mai poată greşi cei, care prin credinţă Îl primesc pe Hristos ca pe Domnul, Cel ce S-a jertfit, a murit si a înviat a treia zi din mormînt, ca să-i izbăvească din păcat”.
Viaţa în unire şi comuniune prin Sfintele Taine cu Hristos Cel Înviat umple de sens naşterea noastră în această lume şi îmbogăţeşte cu o nespusă frumuseţe şi bucurie duhovnicească fiinţa noastră. Contemplînd icoana Pogorîrii lui Hristos la iad, vedem cum Mîntuitorul înviat îi întinde mîna lui Adam, scoţîndu-1 din întunericul iadului. Astfel Domnul Întinde mîna Sa cea mîntuitoare şi fiecăruia dintre noi, chiar dacă ne-am pogorît atît de jos din starea de sfinţenie, sau dacă ne-am cufundat atît de adînc în păcatele noastre.
Învierea nu se dobîndeşte împotriva voinţei omului. De aceea noi şi purtăm crucea vieţii noastre cu toate ispitele şi încercările, pentru a ne curaţi voinţa de a trăi în Dumnezeu. Viaţa noastră pămîntească este interesantă şi frumoasă doar prin experienţa creşterii si desăvîrşirii noastre duhovniceşti în virtuţi şi în statornicia în credinţă şi iubire. Trecînd cu răbdare timpul încercărilor credinţei noastre, fiecare dintre noi poate contribui la marea lucrare de păstrare a păcii şi a unităţii — să începem de la împăcarea cu apropiaţii noştri, să fim purtători de pace şi unitate a dragostei către toţi cei ce ne înconjoară — rudele, prietenii, colegii, cei ce ne iubesc şi cei ce ne urăsc, amintindu-ne, că însuşi Domnul S-a rugat „ …ca toţi să fie una… ” (Ioan 17, 21).
Fiecare creştin ortodox este responsabil de păstrarea Bisericii lui Hristos. Noi nu trebuie să fim indiferenţi faţă de viata pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu, faţă de istoria Bisericii Ortodoxe şi istoria poporului nostru. Omul creştin ortodox este chemat să-si iubească pămîntul si Biserica în care s-a născut, a crescut şi trăieşte cu nădejdea mîntuirii. Să ne dea Dumnezeu putere ca viaţa noastră s-o trăim după voia Lui cea sfîntă, pentru că doar o astfel de viaţă aduce în suflet bucuria cea adevărată. Să răspundem prin fapte la chemarea Sa, să vestim la toată făptura, că Hristos, Domnul nostru, a înviat din morţi, iar dacă a înviat, atunci se vor sfîrşi suferinţele şi vrăjmăşiile, nedreptăţile şi deznădejdea.
Fie ca triumfatoarea bucurie a învierii să domnească în fiecare casă, în fiecare familie, iar prin modul nostru ortodox de viaţă să vadă toţi acea „ …unitate a Duhului, întru legătura păcii" (Efeseni 4, 3), despre care scrie Sfîntul Apostol Pavel. Urmînd acestui îndemn, să-L slăvim pe Domnul şi Mîntuitorul nostru Cel înviat prin viaţă în dragoste, lipsită de ură; în necazuri să fim răbdători, să facem oamenilor cît mai mult bine, să ne încurajăm cu nădejdea învierii, în credinţă să rămînem neclintiţi…
În zilele Săptămînii Luminate să ne aflăm în sfintele locaşuri, nu în petreceri lumeşti, că nu pentru aceasta a înviat Domnul. Să ne umplem de har prin împărtăşirea cu Dumnezeieştile Taine ale lui Hristos, pentru că El ne-a înzestrat cu darul cel veşnic al vieţii, pentru Învierea Sa care va însemna şi învierea noastră! Fie ca înlăuntrul nostru să se reverse rugăciunile şi cîntările pascale, şi ca o rază de lumină să străbată întunericul minţii noastre. Să ne dăruim unii altora bucuria şi curăţia inimii.
Vă felicit, iubiţi fraţi şi surori, cu prilejul Marii şi Luminatei Sărbători a Învierii lui Hristos, dorindu-Vă tuturor pace, înţelegere, sănătate, mîntuire şi puteri harice nesecate în ostenelile săvîrşite întru slava Sfintei noastre Biserici Ortodoxe şi spre binele şi bucuria semenilor noştri.
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRATA ÎNVIAT!
† NICODIM
EPISCOP DE EDINEŢ ŞI BRICENI
Învierea Domnului
a. 2016
Edineţ
