„…Şi cînd a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vînt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.” (Fapte II, 1-4)
În Blagocinia de Dondușeni, cu binecuvîntarea Înalt Preasfințitului Nicodim, Arhiepiscop de Edineț și Briceni, cîțiva ani la rînd, în această zi luminată, enoriașii pornesc pe jos în Drumul Crucii spre Mănăstirea Rudi.
După săvîrşirea Liturghiei, cu inimile înflorite de sărbătoarea ce era prezentă în sufletul fiecărui om, la orele 12:00, cu binecuvântarea Blagocinului Veceslav Matiescu și cu Sfînta Cruce în față, am început pas cu pas să călcăm imaginar meleagurile sfinte ale mănăstirii. Soarele se rostogolea încet, încet de pe mijlocul cerului spre apus. Alaturi de Blagocin și ceata lui au săvîrșit această cale preotul Nicolai Negrescu și Preotul Oleg Strainu împreună cu mirenii lor care cu multă aşteptare au învins timpul, şi, cu ajutorul Domnului, au ajuns în ziua luminată. Treptat am cîștigat lupta cu soarele, care încetul cu încetul ceda și își ascundea pe rînd rază după rază. Mai mult de jumatate de cale soarele nu mai dase prin nori, dar totuşi nimeni nu-i simțea puterea, fiindcă gîndul era la Dumnezeu, iar picioarele nu mai conteneau să mergă. Durerea o simţeam odată cu venirea timpului pentru popas. Mergeam pas cu pas după preoții care, pentru a ne alina oboseala, ne încurajau cu cîte o vorbă de suflet și un zîmbet cald. Deveneam o familie. Eram și obosiți, dar oboseala nu mai avea valoare.
Am ajuns în sînul Mănăstirii seara, pe la orele 20.00. Se întunecase, dar se observa că Mănăstirea, dimpreună cu slujitorii și măicuțele, erau în veșminte de sărbătoare, ce avea să urmeze. Maica stareță, egumena Maria, preoții și călugărițele ne-au întîmpinat cu cîntări duhovnicești, apoi am fost invitați la trapeză. Era o minune să privești acest peisaj și această legatură dintre iubirea lui Dumnezeu și creștini.
A doua zi, am asistat la slujba arhierească divină oficiată de către Înalt PreaSfințitul Arhiepiscpului Nicodim , după care am plecat cu binecuvîntare și pace în suflete, pe la casele noastre. Oboseala nu se arăta pe fața nimănui, dimpotrivă, toți erau gata să mai meargă un drum. Și noi cu toții vom aștepta cu nerăbdare anul viitor pentru a urma aceeași tradiție frumoasă, ce a luat naștere în blagocinia noastră.
Caun Alexandra
Pentru mai multe fotografii apasați aici
Biroul de presă al Episcopiei de Edineţ şi Briceni
