„Catedrale, nu spitale”. Pe timp de criză raionul Edineț alocă un milion de lei pentru construcția unei catedrale. Acesta a fost titlul unei știri care în aceste zile a fost intens mediatizată în mediul on-line și la tv și care a stârnit un val de reacții în societate. E un lucru firesc, în condițiile crizei pandemice și energetice în care ne aflăm, să ai o reacție de revoltă la auzul unei asemenea știri, însă asta doar dacă privești lucrurile dintr-un singur punct de vedere și fără a analiza (și a te informa din mai multe surse, dar și a solicita și opinia celeilalte părți vizate, așa cum recomandă deontologia jurnalistică) cum stă în realitate totuși treaba cu spitalul și catedrala. Dar să le luăm pe rînd.
Așa cum s-a înțeles din reportaj este vorba de Catedrala „Sf. Vasile cel Mare” din municipiul Edineț. Inițiativa construirii unui lăcaș de închinare mai încăpător pentru creștinii edinețeni a aparținut încă vrednicului de pomenire Episcop Dorimedont. În vremea păstoririi sale s-a alocat terenul din partea primăriei și au fost duse la final lucrările de proiectare. Sfințirea pietrei de temelie și începutul propriu-zis al lucrărilor a demarat în vara anului 2012, în vremea actualului Chiriarh al Eparhiei de Edineț și Briceni — Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Nicodim, care a susținut financiar pe parcursul anilor desfășurarea lucrărilor. S-a pornit acest lucru pentru că într-adevăr municipiul Edineț are nevoie de o catedrală mai spațioasă pentru creștinii care vizitează sfintele slujbe, dar și reprezentativă pentru un centru eparhial, dar și regional, cum este în prezent Edinețul. Și apoi să nu uităm de cuvintele Mântuitorului care ne spune că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4,4). În momentele de criză și restriște oamenii au căutat mereu sprijin și alinare în Casa lui Dumnezeu, unde prin Sfintele Taine li se comunică harul sfințitor al lui Dumnezeu care îi întărește și îi ajută să treacă mai ușor prin greutăți și să învingă ispitele și încercările. Deci să nu subestimăm și rolul spitalului duhovnicesc.
Iar acum să trecem la chestiunea cu spitalul. Din felul cum a fost prezentată știrea respectivă, s-ar da de înțeles că prin votul lor, consilierii Consiliului Raional Edineț ar susține finanțarea finalizării lucrărilor de construcție a Catedralei Arhiepiscopale în detrimentul susținerii, de exemplu, a spitalului raional, mai ales în această perioadă pandemică. Însă, în cazul de la Edineț, lucrurile stau un pic altfel. Votul consilierilor raionali reprezintă aici un gest de gratitudine, dacă vreți, pentru sprijinul acordat de Biserica Ortodoxă din Moldova în persoana Eparhiei de Edineț și Briceni, de-a lungul a mai bine de opt ani de zile, IMSP Spitalul Raional Edineț. În mod concret, Înaltpreasfințitul Nicodim, Arhiepiscop de Edineț și Briceni, în calitate de vicepreședinte pentru Republica Moldova a Organizației Umanitare „Hilfe fur Osteuropa” din Todtnau, Germania, a inițiat la 20 iulie 2012 împreună cu membrii conducerii acestei organizații o vizită la Spitalul Raional Edineț, pentru început la Secția de Traumatologie, în cadrul căreia au luat cunoștință de starea extrem de precară a bazei tehnico-materiale a acestei instituții — utilajul medical și mobilierul învechit sau care lipsește. Despre starea de atunci a lucrurilor se poate vedea din pozele plasate pe siteul eparhiei de Edineț și Briceni la adresa de aici. Ajutorul nu a întîrziat să vină, astfel încât la 26 septembrie 2012, Secția traumatologie a Spitalului Raional Edineț a primit un ajutor umanitar substanțial ce a constat din aparataj medical, paturi pentru spital, mobilă, lenjerie, detergenţi, produse emoliente, cîrje, cărucioare, stative pentru infuzii, seringi, pansamente etc. Ajutoarele au fost oferite în mod constant de atunci și pînă în prezent, fiind dotate cu mobilier și utilaje medicale pe rînd și alte secții ale spitalului precum cea de Cardiologie, Pediatrie și Boli Infecțioase. Dacă ar fi să cuantificăm acest ajutor, ceea ce în mod sincer nu ne dorim să facem, am ajunge totuși la o sumă incomparabil mai mare decît ceea ce oferă astăzi Consiliului Raional Catedralei Episcopale, sau, dacă vreți, susținerea ar fi una reciproc avantajoasă.
Deci, citând o vorbă de duh populară, să stăm strâmb și să judecăm drept.
Iar, în concluzie, considerăm că ar fi corect și în spiritul deontologiei jurnalistice, ca acei reporter și membrii unor asociații obștești care au ticluit materialul respectiv, să vină și la Spitalul Raional Edineț să facă un reportaj din secțiile renovate și dotate cu cele necesare cu suportul Eparhiei de Edineț și Briceni, să discute cu medicii și să ia păreri și de la pacienți. Astfel ar repara și prejudiciile morale aduse credincioșilor care s-au simțit lezați de acest reportaj. Trebuie să mărturisim cu emoții că regretăm atitudinea dușmănoasă a celor care se implică împotriva finalizării acestui proiect.
Cu dragoste creștină nădăjduim să izbutim să ducem cât mai curînd la bun sfîrșit construcția frumoasei catedrale. Avem convingerea că această Catedrală se va adăuga patrimoniului, ca un simbol al dăinuirii credinței acestui neam, ca o mlădiță a credinței ce va aduce rod vieții spirituale generațiilor viitoare.
Administrația Eparhiei de Edineț și Briceni
