„Cerurile după cuviință să se veselească,
Şi pămîntul să se bucure.
Şi să prăznuiască toată lumea,
Cea văzută şi cea nevăzută,
Că Hristos S-a sculat, veselia cea veșnică”
(Troparul Cîntării I, Canonul Paştilor)
Iubiţi întru Hristos, preoţi şi diaconi,
monahi şi monahii,
dragi fraţi şi surori duhovnicești!
În aceste zile întreaga lume sărbătoreşte veşnicul triumf al biruinţei Vieţii asupra morţii, mărturisind despre marele dar al dragostei dumnezeieşti şi propovăduind că HRISTOS A ÎNVIAT!
Învierea din morți a Mîntuitorului nostru este Sărbătoarea Vieții, pentru că Domnul Iisus Hristos prin preaslăvita Sa Înviere ne-a dăruit nemurirea, pe care am pierdut-o prin încălcarea de către Adam a poruncii vieții (Facere II, 16-17).
Învierea lui Hristos este Sărbătoarea Luminii, pentru că Domnul Iisus Hristos, prin strălucirea Dumnezeirii Sale, a risipit întunericul rece al morții, de care era cuprinsă omenirea din cauza păcatului ce domnea în lume.
Învierea lui Hristos este Sărbătoarea Bucuriei, deoarece biruind moartea, Mîntuitorul ne-a eliberat de stăpînirea iadului.
De o mare bucurie s-au umplut inimile celor care, împreună cu sutaşul roman Longhin, au mărturisit: „…Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta” (Matei XXVII, 54), şi ale celor care împreună cu tîlharul au zis: „…Pomeneşte-mă, Doamne, cînd vei veni în împărăţia Ta” (Luca XXIII, 42).
Pentru Preasfînta Născătoare de Dumnezeu, pentru Apostoli și pentru Femeile Mironosiţe Învierea lui Hristos a fost cu adevărat o mare bucurie, care le-a cuprins simţurile și conștiința, pătrunzînd pînă în adîncul sufletului.
Pentru Sfintele Femei Mironosiţe era de neconceput cum mîinile celor fără de lege L-au răstignit pe Binefăcătorul (Fapte II, 23), pe Cel care a iubit pe toți oamenii și le-a făcut numai bine. În adîncul sufletului Sfintelor Femei Mironosiţe, totuși ardea, deși plăpîndă și neclară, nădejdea că Mesia nu poate fi omorît, că El va birui moartea. Şi dacă au văzut Îngerul şezînd pe piatra din Mormîntul Purtător de Viaţă şi au auzit de la el cuvintele: „…Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat!…” (Marcu XVI, 5-6), nădejdea lor a izbucnit într-o flacără de bucurie duhovnicească și recunoștință faţă de Domnul, pentru că a El venit pe pămînt să le dăruiască oamenilor Raiul pierdut.
Mîntuitorul lumii, Cel ce a înviat din mormînt, îi cheamă pe toți să învieze împreună cu El și să se bucure duhovniceşte, căci nu există o bucurie mai mare decît bucuria Învierii Lui din morți. „Hristos a înviat, și Dumnezeul nostru trăiește! – exclamă Sfîntul Ierarh Andrei Criteanul, – căci există Lumină, şi Viață, și Înviere. Mironosiţele și ucenicii se veselesc, toate popoarele pămîntului se bucură, pentru că a înviat Viaţa noastră!”.
Hristos a înviat din morți, și acest eveniment are o importanță deosebită pentru toți oamenii de pe pămînt. Omenirii i s-a dăruit libertatea și nemurirea. După slăvita Înviere a lui Hristos, viața veșnică devine o realitate pentru tot omul care primeşte acest adevăr cu credință.
Sărbătoarea Învierii lui Hristos îl ajută pe om să înțeleagă sensul vieții pe pămînt, descoperă taina Proniei Dumnezeieşti de mîntuire a omului și întărește hotărîrea de a urma cu statornicie poruncile Domnului. Mîntuitorul Înviat ne cheamă să lucrăm la mîntuirea sufletului, dăruindu-ne toate puterile și talanţii spre slava lui Dumnezeu. Sfîntul Ierarh Grigorie Teologul ne adresează următoarele cuvinte: „În această zi Marele Hristos este chemat din morți, printre care Se pogorîse. În această zi El a ruşinat boldul morții, a zdrobit încuietorile iadului întunecate, a dăruit sufletelor slobozire. În această zi, ridicîndu-se din mormînt, El S-a arătat oamenilor pentru care S-a născut, a murit și a înviat din morți, pentru ca noi, renăscuți și izbăviţi de moarte, să fim înălţaţi împreună cu Tine, Ce ce Te-ai Înălţat”.
Bucuria ne umple inimile în timp ce ne amintim cu dragoste și evlavie de evenimentul sfînt al Luminatei Învieri a Mîntuitorului nostru, care s-a săvîrşit după suferinţele de pe Golgota. Creștinul ortodox știe că învierea urmează după Golgota și moartea pe Cruce. Fiecare om care primeşte fără cîrtire crucea vieţii dăruită de Domnul sau, cu nădejde în Dumnezeu, îndură cu răbdare încercările vieții și luptă cu păcatul, astăzi sărbătorește cu bucurie Învierea lui Hristos.
Viața noastră pămîntească trebuie să aibă un singur scop — pregătirea pentru veşnica fericire. Ca să ajungem la aceasta, să facem ceea ce a făcut Hristos ca Om. Sf. Apostol Pavel ne îndeamnă: „Gîndul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus” (Filipeni II, 5), adică să iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru. Să-i iubim pe oameni, chiar dacă ei nu sînt aşa cum am dori noi.
Fie ca Mîntuitorul Cel Înviat să binecuvînteze pămîntul Moldovei și tot poporul nostru. Să ne unim în jurul Mîntuitorului Înviat, avînd răbdare și respect unii faţă de alţii. Acesta va fi darul nostru smerit pentru Hristos Cel Înviat. Domnul îl aşteaptă de la noi.
Să ne deschidem inimile Domnului Dumnezeu, Dătătorul vieţii! El le va încălzi cu focul haric al credinței, le va umple de lumină dumnezeiască și ne va ajuta să depășim toate greutăţile vieții pămîntești, necazurile, bolile și ispitele.
Vă felicit din inimă, iubiţii mei, cu prilejul marii sărbători a Învierii lui Hristos, Paștile Domnului! În dangătul solemn al clopotelor din sfintele locaşuri ortodoxe, să ne unim vocile într-un singur cor bisericesc și să cîntăm: „Veniţi, de primiţi lumină din lumina cea neînserată şi slăviţi pe Hristos Cel Înviat din morţi”.
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
† NICODIM
EPISCOP DE EDINEŢ ŞI BRICENI
Învierea Domnului. Sfintele Paşti
a. 2020
Edineț
