La 3 noiembrie 2018, în sîmbăta dinaintea pomenirii Sfîntului Mare Mucenic Dimitrie, cînd Biserica Ortodoxă face pomenirea generală a celor adormiți în nădejdea învierii și a vieții celei veșnice, Prea Sfințitul Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni, a oficiat Sfînta și Dumnezeiasca Liturghie, la Catedrala „Sf. Irh. Nicolae” din Orhei, înconjurat de un sobor de slujitori și în prezența mulțimii credincioșilor.
Sfînta Liturghie a fost urmată de slujba parastasului pentru toți părinții și frații noștri care cu nădejdea învierii și a vieții veșnice au adormit în Domnul, oficiată afară în curtea Catedralei. La final Ierarhul a venit cu un cuvînt de învățătură în care a menţionat, că având în centru învăţătura despre învierea lui Hristos, garanţie a învierii tuturor, Biserica nu vede în moarte sfârşitul existenţei omului. De aceea, cei care au murit şi nu mai sunt printre noi nu sunt uitaţi: ei sunt pomeniţi la fiecare Sfântă Liturghie, iar sâmbăta, îndeosebi, se săvârşesc slujbe speciale, prin care Dumnezeu este rugat să le dăruiască fericirea cea veşnică.
Potrivit învăţăturii Bisericii, omul nu dispare odată cu momentul morţii, nu trece în nefiinţă — după cum se exprimă unii semeni ai noştri. Chiar dacă trupul rămâne neînsufleţit, este îngropat şi se descompune, sufletul îşi continuă existenţa în lumea veşniciei. Crezând în înviere şi mărturisind legătura strânsă care există între suflet şi trup, Sfinţii Părinţi au hotărât ca Biserica să facă pomenirea celor plecaţi din lumea aceasta, să se roage pentru ei, mijlocind pentru odihna şi pentru iertarea păcatelor lor. Este dovada dragostei care nu-i uită pe cei care nu mai sunt printre noi şi care este mai puternică decât moartea, trecând dincolo de pragul mormântului.
Prin aceste pomeniri pe care noi le facem celor dragi, cerem lui Hristos Dumnezeu care este "Calea, Adevărul şi Viaţa" (Ioan 14,6.) să ierte sufletele adormiţilor, nădăjduind că Dumnezeu, pentru jertfa noastră să ierte păcatele lor, asezându-i în ceata drepţilor. Aceste pomeniri ale noastre însoţite de fapte de milostenie, au mare trecere la Dumnezeu, care se milostiveşte de cei păcătoşi, iertându-le păcatele. Ştim că omul după moarte nu mai poate face nimic pentru mântuirea sa. Omul trecut dincolo nu se mai poate poate pocăi, face fapte bune, pentru că timpul mântuirii este aici pe pământ. Cu toate acestea, Dumnezeu în marea Sa bunătate le mai dă acestora o şansă prin noi, pentru că sentinţa judecăţii particulare nu este definitivă, noi putem să-i ajutăm prin Sfânta Biserică. Cum? Îi ajutăm pe aceştia prin rugăciunile pe care le facem ca Dumnezeu milei să aşeze sufletele lor acolo unde drepţii se odihnesc, prin faptele bune pe care noi le facem în numele lor. Toate acestea pot schimba soarta celor morţi, uşurându-le suferinţele sau chiar izbăvindu-i de acestea, ajungând şi ei în Împărăţia cerurilor.
Îndeplinindu-ne această datorie în mod demn și deplin putem sa sperăm că și cei ce vor rămâne în urma noastră pe pământ, vor face la fel pentru noi.
Să-L rugăm pe Părintele Vieţii să aşeze sufletele adormiților robilor Săi în Împărăţia cerurilor, iertându-le toată greşala cea de voie şi cea fără de voie, dăruindu-le îndulcirea cea fără de sfârşit şi fericita viaţă. Amin.
