Nerăbdarea există de cînd lumea. Nu-i nimic nou văzînd cum oamenii își pierd răbdarea în timp ce sunt blocați în trafic sau în ascensor, sau atunci cînd stau în rînd. Potrivit unor cercetători, oamenii din epoca actuală au mai puțină răbdare decît oamenii trecutului. Motivele care stau la baza acestor mari schimbări sunt legate de tehnologia evoluată, digitală, care îți aduce în fața ochilor orice informatie rapid, iar mai exact de vină se fac: celularele, camerele foto și video, e-mail-urile, iPod-urile, care ne schimbă viața. Rezultatele imediate pe care le obținem cu ajutorul tehnologiei ne alimentează dorința de a obține rezultate imediate și în alte domenii. Am ajuns să formăm o cultură a satisfacerii imediate a dorințelor și așteptăm ca lucrurile să se deruleze repede, eficient și așa cum vrem noi, cu puțin efort și cu un bagaj mare de informații. Dacă lucrurile nu decurg așa cum ne dorim — devenim iritați și irascibili, denotînd că nu mai stăpînim arta numită „RĂBDARE”.
Dorința de a obține rezultate imediate e evidentă și ne ciocnim de diferite cazuri în fiecare zi. De exemplu: oamenii vorbesc prea repede, merg prea repede, conduc automobilul prea repede, cheltuie banii prea repede, iar atunci cînd se întîmplă să așteptăm ascensorul sau să se schimbe culoarea semaforului — acele clipe ne par o veșnicie.
Deseori ne punem întrebarea: „Unde a dispărut răbdarea?”
Atunci cînd vorbim despre RĂBDARE, vorbim despre Iov — un om evlavios, care avea mulți copii și multe averi, numele său era faimos în părțile Răsăritului și era cinstit de toți pentru bunătatea și milostivirea sa. Dar într-o zi a pierdut totul — și bogății, și copiii i-au murit toți de o moarte grabnică, și el s-a îmbolnăvit de o boală incurabilă și care provoca dezgust. Imaginați-vă cît de mult s-a mîhnit Iov, dar n-a cîrtit, ci a mulțumit și a binecuvîntat pe Bunul Dumnezeu și pentru că i-a dat și pentru că i-a luat, si pentru că i-a dat și răbdare să treacă peste toate scîrbele și durerile, căci după ce Bunul Dumnezeu i-a dezvăluit lui pricina tuturor nenorocirilor și suferințelor, Iov s-a liniștit ca și cum nu l-ar fi atins nici un rău. Ca atletul care aleargă la maraton — îndură frigul, arșița, praful și transpirația ca pînă la urmă să cîștige laurii victoriei — la fel și omul drept, care concurează la maratonul duhovnicesc, trebuie să îndure multe suferințe ca să primească în viața viitoare cununa biruinței. Și dacă trupul care îndură este demn de admirație, cu atît mai mult sufletul care poate cu răbdare și bărbăție să îndure orice nenorocire neabătîndu-se de la scopul său, este vrednic de laudă. De aceea nu este răsplătit numai cel care face binele, ci și cel care îndură cu răbdare răul. Lumea îl cunoaște pe Dreptul Iov după atîtea veacuri nu pentru că dădea din averea sa celor săraci, ci pentru că în scîrbă și în pierderile sale el găsea putere și voință să laude pe Atotștiutorul și să-I mulțumească. Și ce este mai vrednic de laudă, decît să mulțumești Lui Dumnezeu pentru încercările prin care treci. Așadar, atunci cînd vedem vreun om drept care are multe virtuți și este încercat de nenumărate nenorociri, nu face să ne miram, ci să ne gîndim cît de mare lucru este să lupți cu bărbăție și fără să te abați din drumul tău. Cînd te afli în mijlocul necazurilor, în evlavie, smerenie și răbdare să-I mulțumești Atotmilostivului Creator că te încearcă ca aurul în topitoare ca să te schimbi și ca luptînd să cîștigi virtuți care sînt trepte ce te apropie de Rai și de sînul lui Avraam.
Dacă ești în suferință și necazuri nu cîrti și nu plînge încontinuu, ci adu-ți aminte de Iov – stîlpul neclintit al răbdarii, care în durerea lui zicea: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Domnului binecuvîntat.” (Iov 1;21)
Să ne dorim cu toții evlavia lui Iov, văzînd cîte bunătăți ivorăsc din RĂBDARE și să nu ne pierdem îndrăzneala atunci cînd se abat nenorocirile asupra noastră, oricît de mari ar fi acestea, pentru că nu există nici o nenorocire care să nu primescă mîngîiere din pilda lui Iov. Și să ne punem pildă de căpătîi, scară de pornire exemplul oamenilor Lui Dumnezeu care au vrut să țină poruncile Sale și să trăiască după voia Sa, căci ei au pătimit primind săgețile invidiei și ale răutății trimise de diavol. Iată ce ne spune Înțeleptul Sirah: „Fiule! Cînd vrei să te apropii să slujești Domnului Dumnezeu, gătește-ți sufletul tău spre ispită.” (Înț. Sirah 2;1)
Toți oamenii stau în uimire în fața răbdării fără de sfîrșit a lui Iov, a virtuților lui, a înfricoșătoarei sale lupte cu diavolul dinaintea biruinței și a îndreptățirii sale. Cu toții stăm cu respect și emoție înaintea răbdării Apostolului Pavel, a strădaniilor sale pentru Evanghelie, a chinurilor și suferințelor sale, a morții sale mucenicești pentru Hristos. Întreaga omenire stă cu evlavie și recunostință în fața răbdării Domnului nostru, a iubirii de oameni și a milei Sale, înaintea Preacuratelor Patimi și a Răstignirii Sale de bunăvoie pentru mîntuirea noastră…
Să urmăm și noi exemplul Bunului Dumnezeu și a Sfinților Lui ca să putem moșteni Împărăția cea veșnica gătită celor aleși, neținînd cont de urmările încercării apropierii noastre de Dumnezeu, nici de răsplătirea cu negativitate a pozitivului și cu rău a binelui; să ținem cont doar de scopul final – MÎNTUIREA și dobîndirea Raiului, cheia căruia este RĂBDAREA.
Ieromonah Savatie (Celacu)