La 5 sptembrie 2013 se împlinesc 35 de ani de la mutarea la cele veșnice a unuia dinte străluciții ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ruse din secolul XX — Mitropolitul Nicodim (Rotov).
Înalt Prea Sfințitul Nicodim s-a născut în localitatea Frolovo, raionul Corablino, regiunea Reazani, la 15 octombrie 1929, primind la botez numele Boris. La 19 august 1947 este tuns în monahism cu numele Nicodim și hirotonit ierodicon de către Arhiepiscopul de Iaroslavl și Rostov Dimitrie. La 20 noiembrie 1949 de către același Ierarh este hirotonit în treapta de ieromonah. Absolvește Academia Duhovnicească din Sankt-Petersburg în anul 1954, iar în 1959 devine candidat în teologie cu lucrarea „Istoria Misiunii Duhovnicești Ruse în Ierusalim”. Între anii 1956-1959 a activat în calitate de membru, apoi de președinte al Misiunii Duhovnicești Ruse din Ierusalim. La întoarcerea în țară, în martie 1959, a fost numit șef al Cancelariei Patriarhiei Moscovei. La 10 iulie 1960 este hirotonit în treapta de episcop și numit Președinte al Departamentului pentru Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Ruse. De la 23 noiembrie 1960 este numit în fruntea Catedrei de Iaroslavl și Rostov. Este avansat în rangul de arhiepiscop la 10 iunie 1961, iar în august 1963 — în cel de mitropolit.
La 9 octombrie 1963 este numit Mitropolit de Leningrad și Ladoga. În urma unui infarct miocardic suferit în anul 1972, cere să fie eliberat din funcția de Președinte al Departamentului pentru Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Moscovei. Trece din această viață la 5 septembrie 1978 la Vatican.
Vlădica Nicodim (Rotov) a fost una dintre figurile cele mai prolifice şi active din istoria ortodoxiei ruse din secolul XX, determinînd în mare măsură perspectivele de dezvoltare actuală a Bisericii Ruse, dialogul cu societatea şi alte religii. El a acordat o atenţie deosebită educaţiei teologice în rândurile studenţilor teologi, mulţi dintre ucenicii săi în prezent ocupă catedrele episcopale ale Patriarhiei Ruse. A fost membru de onoare al Academiilor Duhovnicești de la Moscova și Leningrad. A iubit foarte mult Biserica lui Hristos, consacrîndu-și în totalitate viața, puterile și înțelepciunea propășirii ei. În pofida bolilor și slăbiciunilor trupești nu a încetat nici o clipă să-și îndeplinească conștiincios activitățile pastorale și misionare. Fiind grav bolnav, oficia cu multă rîvnă Sfînta Liturghie, căci credea cu toată puterea că rugăciunea este cel mai bun și eficient medicament. S-a stins din viață departe de pămîntul natal, îndeplinind ascultarea ce i-a fost încredințată de Biserică.
În dimineața zilei de 5 septembrie, la scurgerea a 35 de ani de la mutarea sa la cele veșnice, Prea Sfințitul Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni, împreună cu slujitorii Catedralei „Sf. Irh. Nicolae” din Orhei a oficiat o slujbă de pomenire. Cu binecuvîntarea Chiriarhului slujba panahidei a fost oficiată de un sobor de preoți și la Catedrala „Sf. Irh. Vasile cel Mare” din orașul Edineț.
Biroul de presă al Episcopiei de Edineț și Briceni
