Că sfînt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți te odihnești!
Sărbătorim astăzi, împreună cu toată creștinătatea ortodoxă, Duminica tuturor Sfinților. Cinstim acum, laolaltă și după cuviință, pe cei mai vrednici fii ai neamului omenesc. Cinstim pe toți acei care, de la începuturile lumii și pana acum,în toate timpurile și în toate locurile pe unde au trăit, s-au străduit să păstreze demnitatea lor de oameni, închinându-și toată viața lor în slujba binelui și a dreptății, în slujba lui Dumnezeu.
În acest uriaș sobor al tuturor sfinților, pe care îi cinstim acum la această sărbătoare, sunt toți strămoșii neamului omenesc, toți patriarhii și sfinții prooroci ai Vechiului Testament, împreună cu toți drepții dinainte de întruparea Mîntuitorului, răscumpărați de El prin jertfa să pe Cruce. Ei sunt acei despre care marele Apostol Pavel scrie așa în Epistola către Evrei, despre acești sfinți pătimitori pentru dreapta credință și pentru Hristos, pentru Dumnezeu: Au fost chinuiți, au suferit batjocuri și bice, ba chiar lanțuri și închisoare; au fost puși la cazane, au fost tăiați cu fierestrăul, au murit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți, strîmtorați, rău primiți. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii și în munți, și în peșteri, și în crăpăturile pămîntului ( Evrei 11, 36-38 ). Tot acum, laolaltă cu ei, cinstim cu evlavie pe toți prietenii lui Dumnezeu din Legea harului, adică cinstim fericitele cete ale apostolilor, ale mucenicilor, ale sfinților ierarhi, ale cuvioșilor părinți, bărbați și femei, și ale tuturor plăcuților lui Dumnezeu din toate timpurile și din toate straturile vieții sociale : pescari ca Sfinții Apostoli -, grădinari, vameși, negustori, ciobani, cizmari, ostași, împărați, mineri, fierari, bucătari, avocați, doctori sau filosofi, care în mijlocul societății și în cadrul vieții de familie, în munca lor de toate zilele, s-au îngrijit și de sufletele lor, păstrînd legătura cu Dumnezeu prin rugăciune și viață cinstită, împlinind poruncile lui Dumnezeu, și aspru și-au sfințit viața și li s-au scris numele lor în cartea vieții, în Împărăția lui Dumnezeu.
Sfințenia nu este un cerc închis, ea poate fi dobîndită de oricine. Mîntuitorul spune pe Muntele Fericirilor: Fiți, dar, voi desăvîrșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvîrșit este! (Matei 5, 48). Nu erau nici călugări atunci, nici niște oameni speciali care ascultau aceste cuvinte. Era de față o mulțime foarte variată și El la toți le poruncea să fie sfinți. Așa încît sfințenia este deschisă pentru oricine. De aceea am amintit toate aceste categorii sociale. Toți au intrat în sfințenie. Și aflăm din Viețile Sfinților cum au petrecut și și-au săvîrșit viețile lor, așa încît cinstea sfințeniei s-a dat pentru fiecare dintre noi, care uneori ne plictisim de rugăciune, de tot ceea ce ne oferă Dumnezeu pentru sfințenia noastră.
Noi îi cinstim pe toți sfinții pentru viața lor pilduitoare, pentru statornicia lor în credință, pentru caracterul lor hotărît pe calea binelui și a dreptății, pentru bunătatea inimii lor și pentru sfințenia vieții lor. Îi cinstim pentru că au devenit cetățenii casei lui Dumnezeu, prietenii și iubiții lui Dumnezeu și pentru că acolo unde sunt acum,în Împărăția lui Dumnezeu, ascultă rugăciunile noastre, ne vad cum trăim, cunosc trebuințele noastre și necazurile noastre, se bucură de întoarcerea noastră către Dumnezeu și se roagă și mijlocesc pentru noi atunci cînd le cerem ajutorul; iar rugăciunile și mijlocirile lor sunt ascultate și bine primite de Dumnezeu.
Cinstind pe Maica Domnului și pe sfinți, cinstim pe Stăpînul lor, Care este Dumnezeul părinților noștri și Dumnezeul nostru al tuturor. Noi toți suntem chemați și îndemnați să ne împrietenim cu Dumnezeu și cu sfinții Săi încă din viața aceasta, și să-i chemăm în rugăciunile noastre, să le ascultăm povețele și să le urmăm credința și faptele lor, să ne însușim modelul vieții lor și scopul sau idealul vieții lor. Scopul ultim al vieții lor a fost desăvîrșirea sau sfințenia, iar viețile lor au strălucit ca niște făclii luminoase pe cărările întortocheate ale acestei lumi. Ei au ascultat și au împlinit slăvita poruncă dată de Dumnezeu către toată lumea cînd a zis : Fiți sfinți, căci Sfînt sunt Eu ( I Petru 1, 16 ).
Această poruncă este dată pentru prima dată lui Moise, pe care o gasim în cartea Levitic, capitolul 11. Deci, încă din vremea Vechiului Testament ni se poruncea să fim sfinți. Iar astăzi este de batjocură acest cuvînt : "Vrei să fii sfînt ? Vrei să faci pe sfîntul ?" Ca și cum sfințenia ar fi ceva interzis. Ar trebui să spunem : " Doamne ajută-mi să fiu sfînt !" să fim sfinți cu toții. Acesta este idealul nostru ! Este poruncă să fim sfinți; poruncă de la Dumnezeu. Și o alta poruncă, asemanatoare cu aceasta, rostită de Mîntuitorul pe Muntele Fericirilor, cînd a poruncit tuturor ascultătorilor Săi de atunci și din totdeauna : Fiți desăvîrșiți, precum Tatal vostru Cel din ceruri desăvârșit este ( Matei 5, 48).
Cînd citim sau cînd auzim din Sfintele Scripturi aceste porunci dumnezeiești : " Fiți sfinți sau fiți desăvîrșiți ", care este în fond același lucru, le primim cu greutate la prima auzire, ni se pare că e cu neputință de înfăptuit sfințenia cu propria noastră viață ! Dacă privim însă la viețile sfinților, despre care știm că au fost și ei oameni pămînteni ca și noi, și vedem că ei au putut împlini această poruncă a sfințeniei, a desăvîrșirii, prindem și noi curaj și smerită îndrăzneală. Mai ales că sfințenia și desăvîrșirea nu înseamnă numai semne și minuni; puțini sfinți au făcut minuni în viața lor pămîntească.
Minunile sunt daruri speciale,în plus, și nu totdeauna sunt însușirile sfințeniei. În privința aceasta, Mîntuitorul ne-a spus niște cuvinte care pe mulți trebuie să ne pună pe gînduri. El a zis printre altele: în ziua aceea a judecății mulți Îmi vor zice : Doamne, Doamne ! Oare nu în numele Tău am proorocit, și nu în numele Tău am scos demoni și n-am făcut noi atîtea minuni în numele Tău ? Se vor apăra oamenii. Și atunci voi zice lor , spune Mîntuitorul Hristos : Niciodată nu v-am cunoscut pe voi ! — cumplit răspuns ! Depărtați-vă de la Mine, voi, cei ce lucrați fărădelegea (Matei 7, 22-23).
Sfințenia sau desăvîrșirea nu presupun numaidecît semne și minuni, așa cum suntem obișnuiți să credem uneori. Minuni, ce pot să uimească pe oameni, ajung să facă și vrăjitorii și scamatorii și fachirii, ajutați de puterile întunericului. Dar sfințenia nu pot să o dobîndeasca decît cei blînzi și smeriți cu inima, cei plini de dragoste pentru Dumnezeu și pentru aproapele lor. Sfințenia cea bineplacută lui Dumnezeu trebuie să aibă măcar aceste trei însușiri.
Înstrăinarea omului de răutăți și de patimi. Noi suntem numiți vase de lut și aceste vase trebuie curățite ca să poată intra și să poată rămîne în ele harul Sfîntului Duh, adică sfințenia. În Împărăția lui Dumnezeu nimic necurat nu intră spune Sfîntul Apostol Pavel, așa încît trebuie să ne curățim trupul nostru de patimi și de răutăți.
A doua condiție : Păstrarea și mărturisirea dreptei credințe în Dumnezeu. Cei care fac false minuni, sunt niște șarlatani. Există minuni făcute de sfinți, fără îndoială, dar acestea sunt mai rare.
Și a treia condiție : împlinirea poruncilor dumnezeiești. În Filocalie, volumul I, se spune între altele și acest lucru : Dumnezeu este ascuns în poruncile Sale. Întrucît împlinești porunca Evangheliei, Dumnezeu este de față și ți se arată. Îl vezi. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8 ), spune " Fericirea " a șasea. De obicei, credința cea adevărată față de Dumnezeu se cere dovedită prin fapte de dragoste sinceră față de aproapele nostru : Căci de va zice cineva că iubește pe Dumnezeu iar pe fratele său îl urăște, este un mincinos, spune Sfîntul Evanghelist Ioan în Epistola întîia dintre scrierile sale. Căci cel ce nu iubește pe fratele său pe care îl vede, cum poate să-L iubească pe Dumnezeu pe Care nu-L vede ? ( I Ioan 5, 20 ). Tot Sfîntul Ioan Evanghelistul spune că nimeni nu poate cunoaște pe Dumnezeu, nu poate crede în El și nu-L poate iubi cu adevărat, dacă mai întîi nu-și scoate răutatea din propria să inima și dacă nu dovedește prin faptă dragostea curată față de semenii săi. Cine face așa , se află pe calea sfințeniei, adică este pe calea pe care au mers sfinții în drumul lor spre Împărăția lui Dumnezeu. Și aceasta așteaptă Dumnezeu de la noi : să vrem, să dăruim, să ne ostenim, să mergem pe calea Lui, să fim de partea Lui.
Ca să intrăm pe această cale a sfințeniei și să sporim în ea, avem la îndemînă ajutorul lui Dumnezeu, numit harul Sfîntului Duh, care este puterea darului ce izvorăște din Duhul Sfînt, prin care lucrează Dumnezeu în lume și în noi. Harul îl dobîndim și îl menținem prin Sfintele Taine, prin rugăciunea personală, prin rugăciunile și binecuvîntările Sfintei Biserici.
Mîntuitorul ne invită cu iubire pe calea Lui și ne cheamă la El, zicînd : Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Rămîneți întru Mine, spune Iisus Hristos, și Eu voi rămîne întru voi. Căci precum mlădita nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămîne în viță; așa nici voi, dacă nu rămîneți întru Mine. Eu sunt vița, voi mlădițele (Ioan 15, 4). Vedeți ce raport strîns este între noi și Dumnezeu? Cine rămîne în Mine și Eu rămîn în el, acela aduce roadă multă. Fară de Mine nu puteți face nimic ! (Ioan 15, 5).
Cu alt prilej Mîntuitorul se roagă Tatălui ceresc, zicînd : Sfințește-i, Doamne, cu adevărul Tău, ca și ei să fie sfințiți în adevăr (Ioan 17, 17). Sfîntul Apostol Pavel spune : Voia lui Dumnezeu este sfințirea noastră, Iar Sfîntul Apostol Petru îndeamnă pe calea sfințeniei pe credincioșii din vremea sa și ne îndeamnă și pe noi, pe cei de astăzi prin aceste cuvinte : Fiți sfinți în toată petrecerea vieții voastre. Că scris este : Fiți sfinți ca Sfînt sunt Eu, zice Domnul Dumnezeu (I Petru 1, 15-16). și continuă: Dacă chemați Tată pe Cel ce judecă cu nepărtinire, petreceți în frica vremelniciei. Curățați-vă sufletele prin ascultarea de adevăr și nefățarnica iubire de frați și iubiți-vă unul pe altul din toată inima, cu toată stăruința, lepădînd toată răutatea și tot vicleșugul și fățărniciile și pizmele și toate clevetirile; ca să deveniți prin Duhul Sfînt seminție aleasă, preoție împărătească și neam sfînt, popor ales al lui Dumnezeu.
Cînd ne vom afla pe o asemenea cale vom urî fărădelegea și păcatul și vom simți nevoia lăuntrică de a face cît mai mult bine în jurul nostru. Atunci ne vom însufleți ușor pentru tot ce este frumos, nobil și de folos oamenilor și vom simți din plin bucuria și dulceața faptei bune, păstrînd mereu în noi duhul smerit și blînd.
Aceasta este calea sfințeniei. Pe o asemenea cale au mers și sfinții pe care îi sărbătorim astăzi. Din viețile lor invățăm să fim cinstiți, harnici, modești, blînzi, pașnici, curați la suflet și la trup, generoși, plini de bunătate și de omenie. Toate aceste virtuți își au puterea și izvorul în Dumnezeu, pe Care L-au descoperit în măsura în care au trăit după sfaturile și după sfintele Sale porunci. În El au crezut, pe El L-au mărturisit, pe El L-au iubit și către El s-au dus,în Împărăția Lui și în slava Lui, cum spune Psalmistul : Adînc pe adînc cheamă.
Societatea noastră omenească are nevoie de oameni cinstiți, de oameni înțelepți, modești, cumpătați, de oameni pașnici, plini de omenie. Să nu pretindem altora să fie așa: să ne străduim noi înșine, fiecare,în sectorul său de activitate, să fie mai bun, mai sincer, mai curat, mai cinstit, mai omenos, mai credincios, după chipul vieții acelora pe care îi prăznuim astăzi.
Încheind aceste gînduri despre sfinții pe care îi prăznuim astăzi, să ne rugăm lui Dumnezeu cu umilință, zicînd așa: Dă-ne, Doamne, duhul sfințeniei, bărbăția și statornicia sfinților Tăi pe calea binelui! Dă-ne, Doamne, tăria lor în credință, rîvna dragostei lor, duhul smereniei și al virtuților creștinești pe care le-au avut ei! Ajută-ne, Doamne, ca tot ce gîndim, ce vorbim și tot ce înfăptuim să fie spre slava Ta și spre binele aproapelui nostru, ca împreună să Te cinstim cu credință pe Tine, Dumnezeul părinților noștri, pentru rugăciunile tuturor sfinților Tăi. Amin
