Milostiv este cel ce milueşte pe aproapele din cele ce le-a primit de la Dumnezeu, fie bani, fie tărie, fie rugăciune, fie puterea de a mîngîia pe cel ce are lipsa de ea. Milostenia este valoroasă pentru cel care o dă şi nu pentru cel care o primeşte. Însuşi Hristos ne-a dat un exemplu desăvirşit de milostenie: a răbdat moartea pentru noi, punîndu-ne tuturor pildă ca şi noi să murim nu numai pentru prieteni ci şi pentru duşmani cînd vremea o cere.
În cadrul campaniei „Bătrîneţe mai fericită” membrii Centrului de Misiune Ortodoxă (OTCOM) cu binecuvîntarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove, și a PS Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni, au mers cu mici daruri la azilele de batrîni din raioanele Briceni şi Donduşeni. Darurile au constat din cărţi de rugăciune şi produse alimentare nealterabile, iar prin bunăvoinţa mănăstirii Negrea bătrînii din azilurile de acolo au beneficiat de sarmale şi plăcinte calde. Alături de darurile aduse ca obiective principale pot fi menţionate susţinerea şi recunoştiţa adusă persoanelor în etate.
La faţa locului am fost întîmpinaţi cu căldură sufletească de către batrînii a căror cărunteţe ne vorbeşte despre greutăţile care mereu le depăşesc cu eroism. Conjunctura în care se afla aceştia este una de izolare şi singurătate.Păşind pragul, ochii lor încep să curgă, frigul şi căldura excesivă sunt tot mai greu de suportat, slăbiciunile organismului par mai evidente, nu mai există motivaţii, perspective; bucuriile au devenit mai mult sau mai puţin mărunte. Precum toamna se culeg roadele pămîntului, tot aşa, la bătrîneţe, omul se află pe sine fie încărcat de roade fie neroditor.
În timp ce sufletul neroditor îşi va trăi bătrîneţea ca pe o stare de necurmată nemulţumire şi revoltă, sufletul cel roditor se va bucura de viaţă pînă în ultimile ceasuri ale acesteia. Bătrîneţea nu va fi niciodata o perioada de doliu şi de neîncetată cîrtire pentru aceia dintre noi care vom paşi neîncetat spre întîlnirea cu Dumnezeu. Avîndu-l pe Dumnezeu drept prieten, omul nu va simţi niciodată greutatea apăsătoare a singurataţii, a bolilor ori a lipsei lui de rost. Prezenţa noastră acolo este o bucurie pentru ei şi o lecţie de viaţă pentru fiecare dintre noi.
Pirgari Elena
