Iubitului nostru cler, cinului monahal și tuturor drept-măritorilor creștini
din Eparhia de Edineț și Briceni
„Să ne apropiem, purtătorilor de lumină, de Hristos,
Cel ce a ieşit din mormînt ca un mire;
şi să prăznuim, împreună cu cetele iubitoare de praznice,
Paştile lui Dumnezeu, cele mîntuitoare”
(Canonul Învierii, cîntarea a 5-a)
HRISTOS A ÎNVIAT!
Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,
În ziua luminată a Sfintelor Paşti, vă întîmpin cu salutul tradiţional, care este în acelaşi timp o mărturie de credinţă: HRISTOS A ÎNVIAT!
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, după şapte săptămîni de post şi rugăciune, am ajuns la praznicul cel dorit şi mîntuitor – ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. An de an, Postul Paştilor este un prilej de îndreptare a vieţii noastre, de primenire a sufletelor. După ce ne-am curăţit, prin mai multă rugăciune şi prin spovedanie, iar apoi ne-am întărit prin Sfînta Împărtăşanie, astăzi sufletele noastre pot primi lumina Învierii Domnului.
Prăznuim Învierea Domnului primăvara, numită şi anotimpul înnoirii. Dar oricît ne-ar încînta frumuseţea naturii trezite la viaţă, numai momentul înălţător al Învierii Domnului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos ne aduce adevărata bucurie care ne cuprinde sufletele şi ne mîngîie pe toţi deopotrivă – tineri şi bătrîni, bogaţi şi săraci, cu mai multă sau mai puţină carte. Iată de ce, ziua Învierii este pentru noi temeiul păcii şi al armoniei, inclusiv la nivel social.
Înainte de Învierea Domnului, Raiul era închis pentru oameni, iar toţi muritorii — osîndiţi să meargă în iad. De aceea, cum ne arată Vechiul Testament, drepţii şi proorocii trăiau cu nădejdea în Mesia Cel făgăduit de Dumnezeu, Care va putea să îi izbăvească din focul iadului. Domnul Iisus Hristos a primit a Se pogorî din sînurile Tatălui şi a Se întrupa din Fecioara Maria, pentru ca, prin jertfa Sa pe altarul crucii, să răscumpere întreaga omenire, începînd de la Adam şi pînă la sfîrşitul veacurilor.
Prin Învierea Domnului nostru Iisus Hristos s-au dezlegat lanţurile păcatului, s-au slobozit robii cei din veac şi s-a golit toată vistieria morţii. Hristos, Piatra cea din capul unghiului, a înviat, sfărîmînd legăturile morţii şi surpînd toată zidirea iadului.
„Domnul a înviat şi împreună cu Sine a înviat şi lumea”, spune Sfîntul Ioan Gură de Aur. Prin Învierea Sa, Iisus Hristos a deschis calea învierii pentru toţi oamenii şi pentru totdeauna. Noi, creştinii ortodocşi, credem şi biruim prin Învierea lui Hristos, adică murim pentru a învia şi înviem pentru a trăi în veci cu Hristos. Aceasta este însemnătatea deosebită a Învierii pentru mîntuirea noastră şi scopul vieţii tuturor creştinilor.
Drept-măritori creştini,
Praznicul Învierii ne mîngîie, ne luminează şi ne întăreşte cu bogăţia darurilor care izvorăsc din Jertfa neprihănită de pe Golgota. Învierea Domnului este temelia credinţei pe care o mărturisim şi învierea noastră la o viaţă nouă. În ziua luminatului praznic al Învierii Domnului, Sfînta Biserică, prin cuvintele Sf. Apostol Pavel, ne cheamă la înnoire: „După cum Hristos a înviat din morţi, aşa şi noi întru înnoirea vieţii să umblăm” (Rom. VI, 4). Astfel, sîntem chemaţi să înţelegem mai bine şi să mărturisim mai mult credinţa ortodoxă, ca Lumină a vieţii creştine şi temelie a mîntuirii noastre, ca arvună a vieţii şi fericirii veşnice.
Sfîntul Ioan Gură de Aur ne povăţuieşte: „Să prăznuim acest mare şi luminat praznic, în care a înviat Domnul, să-l prăznuim luminat şi în acelaşi timp cu sfinţenie”. Deci, să nu ne mai întinăm sufletele cu minciuna, să umblăm întru adevăr, să ne curăţim simţurile, să ne limpezim cugetul, pentru că nu vom învia decît „murind păcatului”.
Apostolul Neamurilor ne învaţă: „Cei ce au crezut în Dumnezeu, să poarte grijă să fie în frunte la fapte bune, că acestea sînt… de folos oamenilor” (Tit III, 8). Aşa cum se aprind lumînările una de la alta în noaptea sfîntă de Paşti, tot aşa flacăra credinţei şi a virtuţilor creştine să treacă de la suflet la suflet.
Raiul ne aşteaptă pe toţi, însă el trebuie dobîndit, iar pentru aceasta, să ne sîrguim fiecare după cum putem, în locul în care am fost sădiţi de dreapta cea purtătoare de biruinţă a Ziditorului nostru.
„Iată, Mirele vine în miezul nopţii, şi fericită este sluga, pe care o va afla priveghind; iar nevrednică este iarăşi cea pe care o va afla lenevindu-se”. Să nu ne îngreunăm cu somnul necredinţei, ca să nu fim daţi morţii.
Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,
Deşi viaţa noastră nu este deloc uşoară, totuşi noi, creştinii, nu trebuie să ne pierdem niciodată dragostea de viaţă şi curajul de a lupta împotriva neajunsurilor, bolilor şi ispitelor. Mîntuitorul Iisus Hristos ne încurajează, zicînd: „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan XVI, 33). În viaţa noastră de zi cu zi, să nu ne lăsăm înfricoşaţi de necazuri şi greutăţi, ci să-L rugăm pe Milostivul Dumnezeu, cu inimă înfrîntă şi smerită, să ne ajute să le învingem. Iar Dumnezeu, Care „toate le lucrează spre binele celor ce-L iubesc pe El” (Rom. VIII, 28), nu va întîrzia să ne dea putere şi curaj ca să trecem peste toate. Un singur lucru cere Dumnezeu de la noi: să nu ne tulburăm, oricît de greu ar fi necazul, avînd nădejde şi răbdare. Căci prin răbdare, nădejde şi credinţă în Hristos cel înviat, pe toate le biruim.
Mă rog Bunului Dumnezeu, „de la Care vine toată darea cea bună şi tot darul desăvîrşit” (Iac. I, 17), să vă binecuvînteze pe toţi, şi vă doresc să aveţi inimă bună, dragoste şi armonie în familie, pace şi înţelegere în parohii. Rog pe Milostivul Dumnezeu să vă izbăvească de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, să vă dăruiască toate cîte vă sînt de folos şi să petreceţi Sărbătoarea Sfintelor Paşti cu pace şi sănătate, întru bucuria mîntuirii!
HRISTOS A ÎNVIAT!
ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Al vostru de tot binele voitor şi către Domnul pururea rugător,
† NICODIM
Episcop de Edineţ şi Briceni