,,Dragostea şi mîngîierea Lui vor fi mereu cu noi, aîta timp cît vom căuta constant sa comunicăm cu El prin rugăciunile noastre”
Continuînd tradiţia care a luat naştere acum cîteva luni în urmă, cu binecuvîntarea Prea Sfințitului NICODIM, episcop de Edineț și Briceni, la 19 august 2011 am urmărit o nouă cale îndelungată, de data aceasta spre Mănăstirea Călărăşeuca, la hramul Bisericii ”Sfîntul Mitrofan”. Punctul de pornire a fost orașul Donduşeni. Dupa săvărşirea Liturghiei, cu inimile înflorite de sărbatoarea ce predomina în sufletele fiecărui om, la orele 13:00, cu Sf. Cruce in față, am început pas cu pas să scădem din întreaga cale. Soarele se scurgea încet încet de pe mijlocul bolţii spre apus. Periodic se alipeau tot mai mulți creștini cu păstorii lor din parohiile Ruseni, Corbu, Plop, Brăicau, Moșana, Briceni, Sauca — care cu multa aşteptare au învins timpul şi, cu ajutorul Domnului, au ajuns în ziua luminoasă. Spre seară nu mai puteai zări sfîrşitul coloanei care se mariseră de zeci de ori. Mai mult de jumatate de cale soarele nu mai dăduse prin nouri, dar totuşi nimeni nu-i simțea puterea, fiindcă gîndul era la Dumnezeu, iar picioarele nu mai erau controlate de om, mergeau automat. Durerea o simţeam cind ne opream la popas.
Rămase ultima cotitură. Din depărtare se auzeau voci bărbăteşti, dar nimeni nu putea înţelege ce se aude. Mergînd primul am văzut o multime de candele aprinse ce erau ţinute în mîinile calugărilor ce cîntau troparul Sfîntului Mitrofan. Îndată am zărit pe fețele mirenilor parcă nişte diamante, erau lacrimi de bucurie. Toti se apropiau de maica stareţă pentru a lua binecuvîntare.Crucea ce ne-a luminat calea a intrat pe porţile mănăstirii la orele 21:00.
Matiescu Vlad
elev al clasei a X-a,
Liceul ”A. Mateevici” din or. Dondușeni
