Saptamîna patimilor reprezintă ultima treaptă a urcuşului nostru duhovnicesc din Postul Mare spre Înviere. În aceste zile Biserica Ortodoxă recapitulează cu post mai aspru şi rugaciuni deosebite Patimile şi suferinţele pe care şi le-a asumat de bună voie Mîntuitorul Hristos pentru mîntuirea noastră. Fiecare zi are un înțeles și un mesaj foarte clar si adânc.
Primele trei zile sunt numite mari și sfinte deoarece ele subliniază caracterul eshatologic al Săptămînii Patimilor, în sensul că Luminata Înviere pe care o vom sărbători peste cîteva zile este doar o pregustare aici și acum a Împărăției ce va să vină.
Astfel în Sfînta și Marea Luni se face amintirea fericitului Iosif cel preafrumos și a smochinului care s-a uscat la Cuvîntul Domnului. După cum ne mărturisește sinaxarul acestei zile, Iosif este prototip al lui Hristos, deoarece ca și el, Domnul a fost invidiat de iudei, a fost vîndut de ucenicul său pentru treizeci de arginți, a fost închis în groapa întunecoasă a mormântului. Sculându-Se de acolo prin El însusi, împărățește peste Egipt, adică peste tot păcatul, îl învinge cu putere și, ca un iubitor de oameni, ne răscumpără prin darea hranei celei de taină, dându-Se pe El însuși pentru noi și hrănindu-ne cu pâine cerească.
Marțea cea Mare ne pregătește de intrarea în cămara Domnului Hristos cu două parabole rostite de El atunci cînd se urca la Ierusalim spre Patima cea Mîntuitoare – pilda celor zece fecioare și pilda talanților. Aceste parabole sunt așezate de Sfinții Părinți în această zi împreună pentru a accentua rolul privegherii, dar și al lucrării faptelor bune pentru dobîndirea vieții veșnice.
În Miercurea cea Mare se face pomenirea femeii celei păcătoase care, venind la Mîntuitorul, i-a uns cu mir picioarele și I le-a șters cu perii capului ei. Acest eveniment s-a întîmplat cu puțin timp înainte de mîntuitoarele patimi.
Următoarele trei zile ale acestei săptămîni sunt de o tensiune duhovnicească mult mai intensă, deoarece ele implică retrăirea fiecărui moment al Patimilor Mîntuitorului pentru a ne bucura din plin de Luminoasa și Slăvita Sa Înviere.
Joia cea Mare vine să ne amintească de spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani, prinderea și ducerea spre judecată a Mîntuitorului mai întîi la Ana și Caiafa și în cele din urmă la Pilat. Tot acum Petru se va lepăda de Mîntuitorul de trei ori, negînd că Îl cunoaște. Toate aceste evenimente sunt reactualizate la Denia celor Douăsprezece Evanghelii citite la Utrenia din seara acestei zile.
În Vinerea Patimilor se pomenesc sfintele și mântuitoarele și înfricosãtoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Se mai face încă pomenirea mărturisirii mîntuitoare pe care a făcut-o tâlharul recunoscător care a fost răstignit împreunã cu El. Aceste evenimente sunt retrăite liturgic la slujba Prohodului Domnului de la Utrenia din seara acestei zile cînd se înconjoară cu Sfîntul Epitaf sau Aer de trei ori în procesiune solemnă biserica.
În Sîmbăta Mare prăznuim pogorîrea în iad a Mântuitorului nostru Iisus Hristos prin care neamul nostru, fiind chemat din stricãciune, a fost mutat spre viața vesnică.
Prea Sfințitul Nicodim, Episcop de Edineţ şi Briceni, a oficiat slujbele bisericeşti specifice acestei perioade în catedralele sale din orașele Orhei și Edineț.
Biroul de presă al Episcopiei de Edineț și Briceni
